„Am ajuns să regret că nu am rămas dincolo“
Interviu cu Radu ŢUCULESCU
- 27-08-2010
- Nr. 539
-
Doru-Ioan Rus
- Literatură
- 1 Comentarii
Există pentru tine, ca scriitor, şi un sezon estival în care, să zicem, te odihneşti pentru că e prea cald şi e perioada… concediilor? Mă întrebi dacă fac pauză de scris…? Nu am „sezoane estivale“ în ceea ce priveşte scrisul. Cel puţin, nu le am pe bază de… anotimpuri. Sînt perioade cînd pur şi simplu nu pot scrie, iar asta nu din lipsă de inspiraţie. Pur şi simplu mintea refuză să lucreze în acest sens. Atunci citesc mult şi mă holbez la televizor. Recunosc că sînt un fan al filmelor, chiar dacă cele date pe micul ecran sînt, în mare majoritate, de-a dreptul idioate. Dar e minunat să te uiţi la un scenariu tembel şi, la sfîrşit, să-ţi crească încrederea în tine, nu? Ba da. Şi-n mine creşte atunci încrederea… că sînt cel mai bun prof de franceză din zonă… Pe care dintre cărţile publicate ai vrea să le rescrii? Îţi răspund fără ezitare: pe nici una. Şi acuma se miră unii tineri cititori (chiar şi fiul meu, de exemplu…) cum am putut scrie şi tipări, înainte de ’89, fără ca romanele mele ori proza scurtă să aibă ca personaje activişti, colectivişti fruntaşi, muncitori din fabrici şi uzine, directori […]
Radu Tuculescu creeaza atmosfera ,in buna traditie a prozei sud-americane.Este singular in proza romaneasca,tocmai prin faptul ca nu se repeta ,personajele sale sunt emlematice tocmai prin faptul ca vin dintr-o lume a disperarii si uitarii.Fragmentul care l-a publicat in Vatra din Femeile insomniacului o demonstraza cu prisosinta.Asteptam romanul ,care nu numai ca are un titlu super…dar este scris incit sa confirme in prozatorul clujean noua tendinta a prozei romanesti