Spaţiul Schengen şi ura la români
- 05-11-2010
- Nr. 549
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 1 Comentarii
Multă vînzoleală în spaţiul politic românesc. Moţiuni de cenzură, ameninţări, discuţii cu reprezentaţii FMI, proteste, greva foamei – care nu înseamnă nimic într-o lume ce vrea să se îmbuibe, şi la o adică cine are dreptul să intre în greva foamei şi cine nu, imaginaţia o ia razna, gîndul se sparie… –, consultări la Cotroceni – ca să ce? –, cînd deciziile se iau altcumva, şi tot aşa, o uriaşă trăncăneală ne înveleşte protector. Tot ciorovăindu-ne pe Legea salarizării unitare şi a pensiilor, tot bombănind pe marginea Legii educaţiei – ai zis, nu am spus, ba da, ba nu… – am neglijat importanţa extraordinară a unui moment de care sîntem foarte aproape. Şi ar fi păcat să-l ratăm. Vasile Blaga, fostul ministru de Interne, ne asigura că sîntem în grafic cu procedurile de aderare la spaţiul Schengen şi că totul este în ordine. Nu am dat importanţa cuvenită acestui subiect. Abia acum, cînd onor Excelenţa Sa, Tanya van Gool, ambasadoarea Olandei ne atrage atenţia că Ţara Lalelelor ar putea opune un veto aderării României la Spaţiul Schengen, ni s-au aprins becurile. La urma urmelor, ce înseamnă acest beneficiu care i se oferă României? Simplu de spus, dar cîtă lume […]
Imi permit sa-l contrazic pe distinsul autor. Ura, la romani, este poate mai putin spectaculoasa decat la pomenitele natii balcanice, dar este profunda, harnica si consecventa. Nascuta din invidie, alimentata de aceasta, ura nu oboseste niciodata. Doar moartea e, din cand in cand, mai tare decat Ea. Toate eforturile pe care intelectualii romani ar trebui sa le faca in directia salvarii propriei lor tari de la distrugere si decadere morala, ei le investesc in ura. Exista categorii diferite de practicanti ai acestui sentiment molipsitor, mari si mici uratori, uratori talentati, de geniu sau simpli diletanti. De sus in jos si de jos in sus, curentul circula regulat si atmosfera otravita e din ce in ce mai greu de indurat de toti participantii. Dar, de renuntat, nu renunta nimeni! Doar uite, domnul autor, care chiar promisese sa scrie despre ura. Despre ura, mai cinstit, se tace….