DE RECITIT. România

În hotelul Tisa din Sighetu Marmaţiei, la ora unu noaptea, recepţionera adormită ia douăzeci şi cinci de euro, îmi dă cheia de la cameră şi telecomanda televizorului. Hotelul este frumos, neoclasicist şi îţi aminteşte de timpurile imperiului austro-ungar. În hol şi în restaurant încă mai sînt aurite plafoanele sălilor înalte şi brîurile de stuc. În camera de oaspeţi domneşte totuşi dezolarea şi degradarea. Pereţii sînt goi şi murdari. Becurile slabe aruncă o lumină sumbră. În baie nu curge apa. Va fi abia dimineaţă, şi atunci se va dovedi că vasul wc-ului nu funcţionează, iar duşul inundă interiorul camerei şi ajunge pînă spre lampă, care începe să arunce scîntei de la un scurtcircuit. Ai cerut să ţi se dea o cameră liniştită, nu cu vedere la stradă, şi într-adevăr ferestrele dau spre o curte neîngrijită. Numai că în curtea aceea, de la şase dimineaţa, începe lucrul la şantierul de construcţii, pe schele mişună bărbaţi gălăgioşi care strigă unul la celălalt, iar excavatorul încarcă molozul într-un camion. Începi ziua reparînd vasul wc-ului şi ascultînd strigătele cîntate ale zidarilor. Aceasta este România: plafoane şi brîuri aurite şi closete defecte. România este o ţară a minunilor. Am fost acolo de vreo zece ori şi […]