Reformele lui Boc şi Băsescu

În timpul primei mineriade o femeie din Bucureşti era bumbăcită de nişte haidamaci costumaţi în acele uniforme de triată amintire. Mama mea, aflată întîmplător prin preajmă a sărit în ajutorul femeii agresate. Cum-necum a scos-o din mîinile minerilor, la rîndul ei fiind gata-gata s-o ia pe coajă, povestea ea zîmbind, dar scăpînd ieftin doar cu nişte sudălmi la adresa ei. Că e femeie bătrînă şi e coafată şi vopsită, să-i fie ruşine. Pe vremea aceea mama avea 70 de ani şi făcea faţă la conflicte de orice fel. Acum nu mai e în stare să intervină. A murit. Am deplîns la vremea aceea acest incident unui bun prieten, cumva iritat de violenţa minerilor la adresa unor civili, femei, bărbaţi cu ochelari, copii, tineri pletoşi, mai puţin tineri bărboşi şi am povestit şi păţania mamei mele. Amicul a dat din umeri şi mi-a dat un răspuns stupefiant: Cine a pus-o să se bage?   Am fost iar uluit, am scris un articol-scrisoare deschisă pe această temă în Contrapunct, sigur că acele ceasornicelor nu au început să se rotească invers, societatea românească şi viaţa au mers înainte, cum-necum. Au mai fost incidente cînd necunoscuţi au intervenit în diverse incidente stradale – unele […]