Sfîrşit de an şi deceniu în România
- 24-12-2010
- Nr. 556-557
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 3 Comentarii
Pupăceala extrapolitică şi învîrteşugurile interpartinice sînt suspendate de îmbulzeala la malluri şi de isteria cumpărăturilor. Doamne ajută şi Crăciun Fericit! Consumismul este cel mai anticomunist mesaj posibil şi adastă victoria necondiţionată a capitalismului de cumetrie instaurat la noi. Revoluţie sau lovitură de stat – în Franţa comentau pe teme politice Jean-François Revel sau Jean Daniel, la noi vedete sînt Ion Cristoiu şi Grigore Cartianu, recent admise în establishmentul intelectual, să ne trăiască… –, nici nu mai contează. Victoria, am mai spus-o, a UTC-ului asupra PCR-ului, după 1989, a consemnat începutul unei noi ere. Capitaliste, desigur. Iar tot ce se consumă sub ochii noştri nu poate decît să creeze unitate şi solidaritate. Chiar şi în aceste ultime zile de an 2010, puse sub semnul generos al şoricului şi al păharuţului de ţuică fiartă. Cu mic, cu mare, o dulce împăcare se pogoară peste tot ce e Deal-Vale, acoperit de omătul ce colorează eternitatea noastră locală. Nu e nimic de explicat, doar de obţinut, eventual, mai multe fonduri europene. Diversele opinteli de ultimă oră ale opoziţiei, cu fel de fel de moţiuni de cenzură, par mai mult un fel de au venit colindătorii. Multe vorbe de clacă în ultimele săptămîni, în care […]
Guvernul e incompetent, autostrazi putine, precum in mare parte din fostele tari al blocului comunist. In rest, totul e discrepatna intre centru, mizeria birocratica, si marginalitate, mai bine spus: administratiile locale. Nu de alta, dar centru viseaza (de aceea descentralizare) iar cei din teren fura pe rupte, deprinderi mostenite din comunism: „Daca ai relatii, te descurci”, imi spunea cineva apropiat, dar nu singurul. Sau, ceva si mai dramatic, „Daca esti corect, nu faci nimic in viata”, iar asta am auzit-o din partea unei generatii, daca o pot zice, care au muncit in fabriciile comuniste, au stat la coada cu cartela si apoi au facut smecherii dupa ’89.
Ce vreau sa spun eu. Critica aceasta nu ajuta, omul acela s-a aruncat fiindca a sarit o siguranta in mintea lui, nu de alta, disperare de care se vorbeste la TV nu se prea vede in strada, undeva, ceva e defect. Plus, toti, adica TOTI, romanii cunosc cazuri teribil de apropiate de coruptie, nepotism si alte chestiuni de ilegalitati. Ii cunosc si pe cei vinovati, dar toti tac. De ce? Fiindca si ei au procedat, undeva, la un moment dat in viata lor similar. Iar cei 25% taiati sunt durerosi pentru cineva cu un salariu, pensie, somaj, asistenta sociala, indemnizatie, reducere de la Stat, sub 1000 lei, insa insemnificativa pentru cei care au un salariu net de 3000 lei. Aici pot baga si cei din opozitie. Nu de alta, dar cand tu ca membru PDL, PSD, PNL sau alte partide, nu traiesti cu 1000 lei pe luna si ai minim 2 copii, nu ai dreptul, mai bine spus, bunul moral de a spune ca celalalt e mai corupt. E imposibil si inacceptabil! Boc se va mai tari pentru o vreme, apoi va esua, dar cine il va inlocui va avea aceleasi „calitati”, acelasi mod de a se raporta: noi pterea si restul prostiilor (platitori de taxe si vaci de muls).
PS In caz de confuzie, nu trebuie sa ne spetim a intelege natura mizera din Romania, de la nivelul politic la cel social. Dar, putem generaliza un aspect: comunismul, mai exact, gandirea turnata de comunisti in capul maselor nu a disparut, mai mult se mosteneste de generatiile mai tinere. Iar situatia actuala e mai buna decat in din 1989 pana azi, ca vrem sa o recunoastem sau nu. Insa avem si o parte intunecata din ziua de astazi: oameni sunt putin mai prosti, mai dezinteresati de reala lor valoare umana si sunt mai bine stabiliti in gandirea zilei de maine, nu ca supravietuire, ci doar de cosnum, dupa cum ati specificat si dumneavoastra.
Da, asa este. Sa-i de-a Dumnezeu sanatate acestui domn care a spus ceea ce multi dintre noi gindim si simtim. D-na Tanase are dreptate, poate le da Dumnezeu minte si celor care l-au impins la acest gest.
Bun articolul dlui Horasangian.
Va multumesc, domnule Bedros Horasangian, ca v-ati amintit de Adrian Sobaru si ati adaugat acest PS din inima.
in ziua cand toata lumea e la masa, sarbatorind Craciunul, cand toti sunt veseli si petrec in familie, va multumesc, domnule Bedros Horasangian, ca ati scris aceste randuri. sa fim solidari intre noi, noi cu necazurile noastre, si sa lasam guvernantii sa-si duca pe mai departe dispretul pentru acest popor.
Craciun fericit! Lumina si pace, ganduri senine si sa ne amintim ca Adrian Sobaru are nevoie de noi. Gestul sau disperat sper sa fie trezirea noastra. In guvernanti si in presedintele Traian Basescu sunt putine nadejdi. Au abandonat demult speranta, sunt contra acestui popor greu incercat.
Un Craciun fara politicieni, noi intre noi, speranta e doar in noi, puterea noastra e speranta noastra.
Nu vreau sa-mi fac inima rea si sa am ganduri apasatoare. Vreau sa ma gandesc la Adrian Sobaru si sa-i transmit di inima si sincer
– Craciun fericit.
Cand l-am vazut ca se arunca de la balcon mi-am zis:
– Doamne, da-le minte celor care l-au impins la acest gest disperat. Fa-l sa traiasca pe Adrian Sobaru si du-l inapoi la familie.
inca o data:
– Craciun fericit si ganditi-va la cei mai tristi ca noi!