„Nu arătăm bine, ca intelectuali, căutînd prilejuri să ne învinovăţim unii pe alţii“
Interviu cu Dorin TUDORAN
- 21-01-2011
- Nr. 559
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 24 Comentarii
Laureat, în 2010, al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia, Dorin Tudoran a revenit anul acesta la Botoşani. Acum, în 2011, la cea de-a 20-a ediţie, Dorin Tudoran a participat la prezentarea colecţiei alcătuite din antologiile poeţilor laureaţi, colecţie iniţiată de Gellu Dorian, cu sprijinul Editurii Paralela 45 şi al Primăriei Municipiului Botoşani. Volumul lui Dorin Tudoran poartă titlul Pisicuţ (Somnografii), postfaţa fiind semnată de Mircea Martin. Tot cu ocazia prezenţei în România, Dorin Tudoran a participat la două dezbateri (una în colaborare cu Institutul Roman de Istorie Recentă) consacrate volumului Eu, fiul lor. Dosar de Securitate. Volumul a apărut în septembrie 2010 la Editura Polirom şi este alcătuit dintr-o selecţie de documente din dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran. Volumul conţine atît planurile de măsuri care vizau supravegherea lui Dorin Tudoran în România comunistă, cît şi o serie de note informative date de colegi de breaslă, unii deja identificaţi de CNSAS şi prezentaţi într-o anexă a volumului. Volumul, parcurs filă cu filă, arată mizeria umană a turnătorilor şi intimidarea feroce practicată de ofiţerii de Securitate, dar este şi un mod de a descoperi că în anii tîrzii ai ceauşismului se putea rezista, cu toate presiunile, […]
Stafia lui! Escu e foarte raspandit la romani ! Daca nu esti „escu” nu esti mare lucru !
@Nicolae Ceaus…escu ?
Si Elena Ceausescu, la proces, asa cum a fost el, cerea cu disperare \\\\\\\”DOVADA\\\\\\\”. Dovada ca ei au fost oameni rai si criminali si dusmani ai propriululn popor. Adevarul ar fi ca nimeni nu ar fi putut atunci, si poate nici acum, sa aduca vreo dovada solida spre a-i pune la zid…..
\”Eu recunosc ca au fost oameni mai curajosi decit mine, mai puternici, care s-au opus sistemului comunist, aici, in Romania. E si Dorin Tudoran printre ei. Nu-mi place acest \”concurs\” al disidentilor, cine a fost mai rezistent, mai curajos, cine s-a opus mai mult. Ajungem intr-o fundatura, daca vrem sa ne comparam, cum a facut Gabriel Liiceanu cu Herta Muller. Si tot intr-o fundatura voi fi daca recunosc ca astept vreun raspuns de la Dorin Tudoran. Nu astept nici un raspuns, imi pot da singur explicatiile.\”
Observ ca admirati curajul dlui Tudoran si nu va place \”acest \”concurs\” al disidentilor, cine a fost mai rezistent, mai curajos, cine s-a opus mai mult\” pentru ca, ziceti dvs, se ajunge intr-o \”fundatura\”. Va justificati refuzul de a compara curajul disidentilor cu \’faimosul\’ exemplu al \”fundaturii\” dintre Gabriel Liiceanu si Herta Muller (\”Ajungem intr-o fundatura, daca vrem sa ne comparam, cum a facut Gabriel Liiceanu cu Herta Muller\”).
Hmmmm …. stranie viziune aveti, dle Simonca!
Iata de ce ne aflam unde ne aflam: acceptam cu usurinta si resemnare tot ceea ce ni se serveste despre curaj si autenticitati si respingem, fara urma de regret si rusine, \”concursul\”, care separa nu numai valoarea de non-valoare dar si o reala ierarhie a valorilor, in cazul de fata, de la mici si neinsemnati curajosi pana la cei bravi si adevarati eroi.
Repet, de-aia am ajuns unde suntem: impingerea bravurii si eroismul adevarat in anonimat si acceptarea, cu voiosie si chiar cu solidaritate (exemplul e la indemana: \”Nu arătăm bine, ca intelectuali, căutînd prilejuri să ne învinovăţim unii pe alţii\”) a tot ce ni se serveste in termeni de curaj si admiratie. Acum inteleg de ce nu doriti sa puneti intrebari incomode si sa asteptati raspunsuri de la dl Tudoran: \”ajunsul intr-o fundatura\” si solidaritatea \”intelectuala\” justificata prin \”nu arătăm bine, ca intelectuali, căutînd prilejuri să ne învinovăţim unii pe alţii\”.
Sorry, dle Simonca, eu nu \’dansez\’ dupa indemnuri!
Asta-i si motivul pentru care imi permit sa formulez intrebari incomode. Ca mi se raspunde sau nu, asta-i alta poveste care-i priveste DOAR pe cei intrebati.
Mai exact: dvs. acceptati ceea ce vi se serveste ca fiind adevarat; eu, nu!
Qui prodest? Înainte de toate, celor care ţin morţiş să dovedească nu numai lipsa oricărei rezistenţe anticomuniste, ba chiar colaboraţionismul acesteia – anonimul „Dan” să fie un Ioan Groşan sub acoperire? – sau, dacă nici asta, produsul Casei de răcoritoare Borgia, amtisemitismul.
În titlu, în loc de „învinovăţim” ar merge „suspiciem”.
@Dan @ Ovidiu Simonca
Si pe mine m-au surprins (nu pentru prima data) incercarile pline de obstinatie ale domnului @Dan de a muta, aproape la fiecare interventie a domniei sale, discutia declansata de tema unui articol/interview in cu totul alt plan. In sfarsit, in limitele civilizate ale dialogului, cred ca libertatea de a divaga si reveni la aceeasi agenda este o premiza implicita a spatiului public (real si virtual). In masura in care normele dialogului din spatiul pe care il ofera aceasta revista nu sint violate, probabil ca @Dan are dreptul sa intrebe orice, oricand. Dar in aceeasi masura, au si ceilalti particianti dreptul sa se mire de proclivitatile cuiva care in permanenta introduce elemente de innuendo de cite ori apar texte de sau despre un anume om (in acest caz, Dorin Tudoran).
Desigur, regulile controverselor din spatiul comentariilor in reviste (sau bloguri) nu sint guvernate de cele ale procedurilor legale, unde genul acesta de a ‘azvarli’ pe piata acuzatii , nu este admis fara probe. Si totusi, dupa parerea mea, si mi-o asum cu riscul de a il mahni pe @Dan, ar fi poate o miscare inteleapta din partea domniei sale, sa-si recalibreze proiectele de investigatie pe teme ‘colaterale’, introducand in metoda acestor studii pe viu, conceptele (e drept, anglo-saxone) de “burden of proof” (obligatia de a sustine cu probe si documente orice acuzatii) si cel de “presumption of innocence” (prezumtia de nevinovatie). Poate atunci, eforturile domniei sale de a deturna discutia, ar avea alti sorti de izbanda, si poate ar obtine si raspunsuri la unele din intrebarile care pina una alta, par atit de putin ‘nevinovate’.
Eu sint autoarea limbajului golănesc. Acuma vă spun de ce NU mi-e deloc ruşine de limbajul meu de golan în relaţie cu limbajul de porţelan cu care @dan îşi decorează operaţiunea tipic securistică de aruncare a unui om în groapa fără fund a suspiciunilor. Personajul nost de porţelan i-a pus dlui Tudoran întrebări chipurile fireşti, legitime şi incomode referitoare la chestiunea burselor, cu speranţa că va deveni eroul neamului pt că a reuşit în sfîrşit să spargă cea mai cumplită problemă morală care ne macină, TĂCEREA BURSELOR. Tăcere în care ar fi îngropaţi şi mieii care nu sînt miei, desigur, Pleşu&Liiceanu. Eu ştiu însă că oamenii ăştia au povestit tot ce au avut ei de povestit despre chestiunea burselor. Atîta ştiu ei despre episodul ăsta din trecutul lor, ce să facă dacă atîta ştiu?! Înţeleg că alţii ştiu mai bine ca ei cum a fost. OK, să ne spună ceva concret/verificabil, dacă ştiu, că şi pe mine m-au dezamăgit Pleşu&Liiceanu, da nu pot fi atît de ticăloasă încît să mă joc mîrlăneşte cu trecutul lor şi să pretind că ştiu eu mai bine ce au trăit ei! Mai înţeleg că răspunsurile celor acuzaţi de tăcerea burselor sînt prea simple iar căile securităţii lui ceaşcă erau complicate. Bine, dar ce motive aş avea să nu cred că oamenii ăştia spun adevărul, am vreo dovadă că ei mint, că ascund ceva? ŞI-A ASCUNS D. TUDORAN VREO FILĂ DIN DOSARUL SĂU?! Dacă există personaje de porţelan extrem de sensibile la problema burselor, personaje care cred că D. Tudoran a obţinut prea uşor bursa, motiv pt care îl bănuiesc că ar fi colaborat cu Securitatea în schimbul acestei plecări, atunci, mă întreb eu, aşa golan ordinar cum sînt, nu ar fi LEGITIM si al dracului de FIRESC să produci DOVEZILE colaborării cu securitatea şi nu să loveşti într-un om cu una dintre cele mai oribile calomnii!? Personajul nost de porţelan e sensibil nevoie mare, e sensibil nu doar la chestiunea burselor, ci şi la jigniri, nu înţelege, domle, nu înţelege cum cineva îl poate lovi cu vorbe golăneşti şi vrea scuze. Dar ce e mai grav, limbajul meu golănesc sau atacul mîrlănesc al omului de porţelan, care, aşa sensibil cum este, NU ARE NICI O TRESĂRIRE atunci cînd, printr-o jegoasă insinuare, aruncă un om în groapa fără fund a suspiciunilor. Dorin Tudoran şi-a pus dosarul vieţii sale pe masă, CE ALT RĂSPUNS MAI POATE OFERI!? ce alt răspuns mai aşteptaţi?! care este dovada dvs că ascunde totuşi ceva legat de chestiunea burselor?! Nu Tudoran trebe să producă dovada, ci dvs care acuzaţi! Lui DT nu i-a dispărut miraculos dosarul, cum i-a dispărut lui Băsescu de nu mai găseşti nici o filă chioară din stiva care în mod cert a existat, tot trecutul supravegheat de Securitate al lui D Tudoran e la CNSAS, răscoliţi în el, acolo e răspunsul pe care îl aşteptaţi.
@Dan
Cam mult imi cereti… Daca gresesc, am obiceiul sa-mi cer iertare, scuze, fata catre fata, vorbind cu acel om, caruia i-am gresit, pe care, poate, l-am ranit cu voie sau fara de voie. E bine sa-i vezi si sa-ti vada expresia ochilor, a fetei, gesturile, sa-ti asculte vocea. Uneori, rar, in astfel de cazuri, mai utilizez si telefonul, dar sa ma exhib public pe bloguri, forumuri, imi e cam greu. Aici e spatiu pentru dezbateri, controverse etc.
Daca v-am gresit, sint dispus sa-mi cer scuze (sau cel putin sa avem citeva clarificari), daca stiu cine sinteti si daca pot vorbi cu dumneavoastra fata catre fata.
Nu pot sa-mi cer iertare de la un pseudonim si nici nu pretind/ astept/ doresc respect de la un pseudonim.
Iar despre jigniri… recititi, va rog, mesajul meu. Nu am obiceiul sa jignesc. Respect pina si pseudonimele.
Noapte buna,
Ovidiu Simonca
Domnule Simonca, faptul ca nu mai asteptati un raspuns din partea dlui Tudoran, desi mai inainte v-ati pronuntat cu \”sa asteptam raspunsul\”, l-am inteles si nu cred ca am dreptul a va reprosa ceva; fiecare cu constiinta si morala lui.
Ce nu pot intelege la omul si redactorul Ovidiu Simonca e limbajul golanesc pe care mi-l adresati, e drept, fara a ma nominaliza dar se subintelege ca mie mi-a fost adresat. M-ati acuzat de parsivenie pentru ca mi-am permis sa-i adresez dlui Tudoran intrebari, firesti si legitime, la care, initial, si dvs ati aderat cu expresia \”sa asteptam raspunsul\”.
Nu-mi dau seama prin ce convulsii de constiinta si prietenie cu dl Tudoran ati trecut incat sa va permiteti limbajul violent, vulgar, agresiv si degradant adresat mie, intrebatorul nu al dvs, ci al dlui Tudoran?!
Va asigur: daca-as fi intuit, pentru numai o clipa, ca va puteti deda la un asemenea comportament lamentabil si degradat as fi renuntat a pune intrebari, incomode, dlui Tudoran.
Daca mai aveti un dram de decenta si constiinta, va astept cu scuzele de rigoare. Daca nu, nu, dar va rog sa nu mai contati pe stima si respectul ce vi l-am purtat pana acum.
Toti cei plecati(si reveniti) dadeau Securitatii(prin birourile din fiecare institutie, indiferent de profil) un raport foarte amanuntit despre tot ce au facut. Daca se pleca in grup, unul dintre ei scria, la intoarcere, raportul. Chestia cu „jocul” e delicata. De la un inginer plecat sa cumpere cine stie ce masini nu prea aveau ce scoate, el nu avea ce joc sa faca. Dar si acestia erau prelucrati la plecare . Cu personalitatile publice, politice, era altceva. Misiunea lor era sa reprezinte cat mai bine tara si partidul, dar nu cum stia el, ci asa cum primea ordin. Unii s-au compromis altii nu. Pe mine nici nu ma intereseaza dl Dorin Tudoran. Am intrat in discutie pentru ca ma deranjeaza „competitia” intre „intelectuali” carec a fost mai disident decat care. Disidenti adevarati au fost putini, foarte putini, turnatori au fost mai toti.
Tipul asta de intrebare, de scotocire in vietile oamenilor, „cum a plecat in strainatate?, cum de el a putut si eu nu? cum au ajuns el acolo, cu cine s-a intilnit, ce a facut la intoarcere? cui a dat raportul?” n-are nici o relevanta. Scopul este sa insamintarea neincrederii, „toti au fost murdari”, „numai eu am fost curat, pur, imaculat”. Sint intrebari parsive, mereu va exista ceva de „agatat”, de „comentat”. Avem un mod de a bombani mereu.
Eu recunosc ca au fost oameni mai curajosi decit mine, mai puternici, care s-au opus sistemului comunist, aici, in Romania. E si Dorin Tudoran printre ei. Nu-mi place acest „concurs” al disidentilor, cine a fost mai rezistent, mai curajos, cine s-a opus mai mult. Ajungem intr-o fundatura, daca vrem sa ne comparam, cum a facut Gabriel Liiceanu cu Herta Muller. Si tot intr-o fundatura voi fi daca recunosc ca astept vreun raspuns de la Dorin Tudoran. Nu astept nici un raspuns, imi pot da singur explicatiile.
Asa ca nu vreau sa intru in diverse jocuri cu final incert, chiar cu riscul de a fi injurat.
Din Romania, plecau sute de scriitori – in cartea sa, „Viata unui om singur”, Adrian Marino ii mentioneaza pe citiva, inclusiv fosti detinuti politici (sau alti oameni carora nu li s-a putut face nici un repros dupa 1989). Refuz sa cred ca toti cei plecati (si reveniti) au facut jocurile Securitatii. Pina prin 1980, scriitorii plecau, aveau un regim privilegiat, erau invitati pe la diverse conferinte, congrese, si regimul le dadea voie sa plece. Nu tuturor, dar exista (in provincie si in Bucuresti) multa lume care pleca la studii. A fost o deschidere, o relaxare a plecarilor dupa 1965, iar „coada de cometa” s-a prelungit pina spre anii ’80.
Plecau si multe persoane cu pregatire tehnica – tatal meu, care lucra la un institut de proiectari, a fost in 1973 in Germania la un schimb de experienta, impreuna cu vreo 10 colegi, Germania fiind inca dispusa sa sprijine Romania in modernizarea industriala, tocmai pe baza acelui Tratat cu RFG semnat in 1967 de catre Romania (singura tara est-comunista care semna un tratat cu RFG).
Fata de Dorin Tudoran am o stima inalterabila. L-am cunoscut mai bine in aceste zile cind s-a aflat la Bucuresti, dupa ce ma intilnisem cu el la Iasi, in 2000, cind i-a aparut la Polirom antologia de poezie „Tinarul Ulise”, i-am luat un interviu, acesta, pe care il aveti sub ochi, l-am ascultat la lansare. Nimic nu m-a facut sa spun: „e ceva in neregula cu omul asta”. Nu, nu cred ca e ceva in neregula cu Dorin Tudoran.
Dorin Tudoran a intrat intr-o serparaie. De la CNSAS primeste, in 2010, un document in care sint prezentati 40 de ofiteri ai Securitatii care l-au urmarit. Sint 40 de ofiteri, intr-un document oficial al CNSAS, identificati cu nume si prenume, care au lucrat la diverse „planuri de masuri” ce vizau intimidarea lui Dorin Tudoran. Tot de la CNSAS, Dorin Tudoran primeste o lista cu citeva persoane identificate ca informatori. Astfel, CNSAS, si nu pe baza zvonisticii, spune ca informatori cu nume de cod, care au dat rapoarte despre Dorin Tudoran, sint: Alexandru Paleologu, Eugen Uricaru, Dan Zamfirescu, Mircea Iorgulescu, Andrei Brezianu, Alexandru Raicu. In acelasi timp, consultind documentele, Dorin Tudoran are citeva nedumeriri, ingrijorari cu privire la Mihai Botez. Am discutat despre aceste ingrijorari pe parcursul interviului, se pot revedea aceste pasaje.
Daca Dorin Tudoran vrea sa-si faca lumina in propriul sau trecut, sa vada cum a ajuns ca viata sa sa fie influentata/ manevrata de Securitate, sa inteleaga de ce nu si-a mai apartinut, de ce a devenit „fiul lor”, noi venim si spunem: „stati putin, omu’ a fost cu o bursa, s-a plimbat prin Occident…”. E tipul de insinuare care nu vrea sa afle adevarul, ci sa lase o umbra de neincredere. Sint oameni care nu vor sa afle adevarul, nu cred ca sint purtati de buna credinta si de bune intentii.
Personal, ii doresc domnului Tudoran multa sanatate si il respect pentru ca, intr-o lume in care divagam semidoct despre orice despre lumea asta, el s-a raportat la trecut si cu acribia cercetatorului (la sfirsitul volumului „Eu, fiul lor” exista explicati termenii ce apar in dosare), dar si cu vibratia scriitorului – care vede o lume pe care vrea s-o inteleaga, s-o priceapa.
Asa ca nu astept nici un raspuns. Chiar daca vine raspunsul, chiar daca nu vine, il privesc la fel pe Dorin Tudoran. Ma feresc si nu vreau sa am nici un fel de ginduri ticaloase fata de Dorin Tudoran. Nu vreau sa fiu partas la nici o insinuare. Nu mi-ar placea sa fiu parte la calomnierea lui Dorin Tudoran. Am dreptul sa fiu rezonabil, altii au dreptul sa fie furiosi, nervosi, slobozi la gura. Vreau sa cred ca mai sint oameni pe lumea asta care judeca dupa fapte, nu dupa insinuari si calomnii.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
I-auzi domle, ovidiu simonca şi foooarte mulţi alţii aşteaptă cică un răspuns. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu nu aştept nici un răspuns. Cum doar secăturile vorbesc în numele altora, eu vorbesc doar în numele meu şi zic : domle, oare cît adevăr să fie în nemuritoarea şi înţeleapta expresie : cu proştii si secăturile nu are nici un rost să te pui. De-asta nu răspunde Dorin Tudoran la insinuările băloase/jegoase ale unei secături.
Există pe piaţă, la liber, toate documentele referitoare la dosarul Dorin Tudoran, documente care confirmă că omul a fost om şi disident autentic.
… INCA „asteptam raspunsul” dlui Dorin Tudoran.
Oare cat adevar sa fie in nemuritoarea si inteleapta expresie ” si tacerea e un raspuns!”?
Atat de greu sa fie raspunsul asteptat din partea dlui Tudoran incat riscul suspiciunilor de tot felul sa nu-l deranjeze? Totusi, ca persoana publica si personalitate marcanta a exilului disident romanesc, dl Tudoran risca incredibil de mult prin … TACERE! Nu m-asteptam la asa ceva din partea dlui Tudoran si inca mai sper ca domnia sa va lamuri, aici, ceea ce a fost rugat sa lamureasca.
Ce inseamna\”ai dreptate Dane\” vis-a-vis de Dorin Tudoran ?
Ca a fost sau ca nu a fost ?
FELICITARI DANE, iti admir perseverenta ! Ai dreptate, dar nu ai cui sa o spui !! Obseravatorul cultural, nu-i nici observator cu adevarat, nici cultural romanesc. Cat priveste pe Ovidiu Simonca, el niciodata, in viata sa, nu va depasi stagiul de scutier. Atat il duce capul. „”noi nu obligam pe nimeni””” zice. El nu poate realiza ca NU obligam pe nimeni dar nici sa inghitim gogorite sfraitoare NU suntem obligati !! Eu traiesc si scriu de 30 de ani inafara ROMANIA si cunosc lucruri pe care OS sau NC nu le pot percepe – perceperea este legata de evenimente cunoscute, judecate, comparatele de o minte libera – le mai trebuie 30 ani sa se roage lui Dumnezeu sa le dea intelegere, sa perceapa cum sa fie liberi si luminati !! La intrebarea DVS, Domnule Dan, DORIN TUDORAN trebuie sa raspunda personal , aici pe acest articol, altfel este ceea ce multi care il stim si il consideram este adevart ! (premii pentru poezie au luat munti, NU si Eminescu) Cat priveste MM e doar un trepadus exasperat, VT este si va fi un gunoi comunist iar OBSERVATORUL CULTURAL daca intr-adevar nu va deveni o tribuna a adevarului va sucomba la groapa comuna fara coroane de flori … NU MA DERANJEAZA DACA NU PUBLICATI PAREREA MEA …am incredere in timp ….
E un talmes-balmes,o amestecatura atat in articol,mai apoi,in comentarii,ca te apuca sila sa mai stai acasa,unde,tot asa, se desfasoara toate:politica,economia,presa,viata de familie,scoala si chiar ,,biserica\’\’,prin (ne)vrednicii ei ierarhi.La noi, chiar ca la nimeni!
Cred ca cea mai numeroasa categorie ar fi cea a „fabricatilor”, a „alesilor”, cu dosare „beton” in laboratoare Secu si/sau KGB.
Restul revoltatilor, genuini si adevarati li s-a rezervat doar „tarcul” atat inainte de ’89 cat si dupa ….. ce-o fi fost.
Asta cred!
Eu am spus in ce cazuri se putea pleca, fara sa-l incadrez pe dl in cauza in una din categorii. Asta numai el o stie si va merge cu ea in mormant. Noi putem doar sa presupunem, judecand dupa aparente. Daca mai stii o a treia categorie as fi curios sa aflu si eu !
Era vorba de aprobari privind „chestiunea burselor”, chiar se acordau, „ca-n branza”, aprobarile acelor „dusmani de moarte ai sistemului”? Pai atunci cum stam cu cazul lui Mazilu, caruia nu i s-a permis sa mearga la post, la ONU? El, Mazilu, in ce categorie se incadra? Unde mai pui ca acelasi Mazilu a fost incarcerat chiar inainte de „revolutie”?!
Domnul Tudoran a fost „dusman de moarte al sistemului”, apoi i s-a dat aprobare sa plece „afara” cu si fara copil, apoi revenin de la „bursa” a re-devenit „dusman de moarte” si abia dupa aceea i s-a dat pasaportul pentru emigrare.
Deci, lucrurile NU sunt chiar asa simple decat par ….
Nu inteleg ce nu intelege Dan. Lucrurile sunt clare ca lumina zilei : Din Romania se pleca legal in doua feluri
1. Erai totalmente devotat sistemului si colaborai cu el, puteai sa pleci pentru ca la intoarcere sa mai torni si pe careva care te tinea de prieten si te invita pe la el(vezi Balaceanu Stolnici-Noel Bernard)
2. Erai dusman de moarte al sistemului si daca nu chiar te omorau, ca mai aveai pe cineva pe \”afara\”, te chemau, iti dadeau pasaportul si-ti spuneau ca poti sa pleci dar sa-ti tii gura.
Asadar,Dan, e mult mai simplu decat pare…….
@Dan
Ati pus intrebarea, ea exista aici, probabil ca si in alte publicatii/ site-uri, sa asteptam raspunsul. Nici dvs, nici eu nu-l putem obliga pe Dorin Tudoran sa raspunda. Daca va exista un raspuns, il voi citi cu interes, fie pe site-ul revistei noastre, fie pe blogul lui Dorin Tudoran, fie in alta parte.
Domnule Simonca,
Va multumesc pentru interventie si va asigur de intregul meu respect.
Cu toata stima ce v-o port, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu domnia voastra si iata motivul: „chestiunea burselor”, desi nu beneficiaza de vreun articol specific publicat de „Observator cultural”, are legatura cu interviul luat dlui Tudoran, chiar ca „problema colaterala”, deoarece se fac trimiteri frecvente la CNSAS, „zelosi turnatori”, cartea „Eu, fiul lor”, la Viorica Oancea (sora defunctului Mihai Botez si acuzator public a domnului Tudoran, va citez: ” În scrisoare, doamna Viorica Oancea concluzionează, adresîndu-vă următoarele cuvinte: „Ai contribuit din plin la tot ce i s-a întîmplat rău fratelui meu, Mihai Botez, ai mulţumit prieteniei şi ajutorului său cu ură şi batjocură, cu minciună şi agresivitate“”) si mai presus de orice, stabilirea dlui Tudoran peste hotare dupa ce mai intai a „gustat terenul”, cu „aprobare”.
Deci „chestiunea burselor” are legatura cu interviul, cu dl Tudoran si pre-traseul domniei sale inainte de a cere azil politic in SUA.
Va asigur ca am ridicat „chestiunea burselor” si cu domnii Liiceanu si Plesu, dar ….. TACERE!
Speram ca cel putin dl Tudoran sa „sparga” tacerea burselor.
Sa nu fie redactia „Observatorului cultural” interesata de raspunsul dlui Tudoran la intrebarile mele? Miram-as …. si numai daca nu cumva chiar pomenita redactie e „impartiala”, ca tot intelectualul roman si care sa justifice titlul articolului „Nu arătăm bine, ca intelectuali, căutînd prilejuri să ne învinovăţim unii pe alţii”
Acest spatiu de dezbateri, intitulat „Comentarii”, se doreste, cu precadere, o zona de legatura cu articolele publicate in „Observator cultural”. Cita vreme chestiunea burselor nu face parte din interviul publicat de „Observator cultural”, parerea mea este ca, mai bine, pentru a avea un raspuns, ar fi sa va adresati direct lui Dorin Tudoran, domnia sa avind si un blog unde primeste mesaje (adresa blogului am indicat-o la inceputul acestui interviu).
Altfel, dupa cum vedeti, v-am publicat intrebarea, dar, in general, preferam sa discutam despre cele publicate de „Observator cultural”.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Domnule Tudoran,
am o mare nedumirire: cum a fost posibil sa puteti pleca intr-o tara capitalista, cu bursa, in timp ce va aflati in Romania si in pozitia de protestatar, public si cunoscut peste hotare (in special popularizat la RFE)? Cum si de catre cine a fost aprobata plecarea dvs. peste hotare pentru … studii cu … bursa?
Va asigur ca si eu am protestat public contra lui N. Ceausescu si a regimului comunist – protest bine cunoscut in Tara si in strainatate – dar atunci cand am dorit sa plec intr-o excursie intr-o tara „sora” (Bulgaria), nici vorba de eliberarea vreunui pasaport, basca multiple chemari la Securitate pentru a fi „stors” de „adevaratele motive” pentru care am cerut sa plec in excursie in Bulgaria, acolo unde se putea pleca in grup cu trenul si apoi chiar cu „autocarul”.
Precizare: nu doresc sa insinuez nimic la adresa domniei voastre. Simplu: doresc o explicatie din partea dvs. cu privire la „plecatul peste hotare”, pentru a intelege cum si de ce „organili”, aparent, s-au purtat cu dvs. ca o adevarata „muma” si cu mine, sigur, ca o „ciuma”?!