Michael SHAFIR: „La 65 de ani, profesori foarte buni sînt trecuţi pe linie moartă“
- 27-01-2011
- Nr. 560
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 29 Comentarii
E profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Domeniile sale de cercetare: „Relaţii Internaţionale“, „Comunism şi Postcomunism“, „Extremism“, „Holocaust“. A lucrat 22 de ani la Departamentul de Documentare şi Analiză a postului de radio Europa Liberă. Sîmbătă, 29 ianuarie 2011, Michael Shafir a anunţat că îi returnează preşedintelui Băsescu Ordinul „Meritul pentru învăţămînt“ în grad de ofiţer, acordat în 2009. Motivul principal pentru care a renunţat la decoraţie: un protest faţă de modul în care, în Legea educaţiei naţionale, s-a decis pensionarea profesorilor la 65 de ani. I-am telefonat profesorului Michael Shafir şi am realizat următorul interviu pentru Observator cultural. De ce aţi decis să înapoiaţi decoraţia acordată în 2009 de către preşedintele Băsescu? Sînt două motive: unul de natură generală şi unul de natură particulară. Voi detalia fiecare dintre aceste motive. Noua Lege a educaţiei naţionale, în ciuda promisiunilor făcute public de către ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, impune scoaterea la pensie a tuturor cadrelor didactice la împlinirea vîrstei de 65 de ani. Continuarea activităţii lor, conform legii, este posibilă numai la plata cu ora. Dacă aş fi dorit să lucrez la plata cu ora, aş fi început mult mai devreme, la o vîrstă mult mai fragedă, aş […]
Am vazut ca tot mai multe persoane sunt pro sau contra domnului profesor Shafir. Acest fapt nu m-ar indigna daca aceste persoane s-ar remarca printr-o dezbatere cu argumente si nu printr-o fervoare acerba pentru a se lingusi in fata sefului. Ma refer aici la domnisoara „crisanta”, sau mai bine zis M. O-Crisanta. Ii trimit aici un link pe care sper ca il va intelege: http://www.youtube.com/watch?v=LKZk9ZEJDhs In ceea ce priveste afirmatia domnului profesor in legatura cu transformarea leilor in euro, i-as recomanda sa vada care este nivelul de trai din tari precum Franta, Anglia, etc. si in ce situatie se afla Romania? Imi pare rau ca unii profesori tin de o functie pana cand ajung sa nu mai poata sa aiba o pensie fericita, alaturi de copii si nepoti. Nu banii conteaza, ci calitatea umana. Daca cineva se vede intr-o functie se crede Dumnezeu. De aceea, in Romania avem numai profesori univesitari si cu mult mai putin conferentiari, lectori, asistenti sau preparatori. Noua lege a educatiei are multe neajunsuri, dar ma bucur ca in sfarsit „esalonul 2” din invatamantul universitar romanesc va putea fi schimbat, sau se va incerca schimbarea lui cu tineri curajosi, entuziasti si bine educati. Si inca ceva, a publica in reviste romanesti cotate ISI, cu factor de impact 0, nu testeaza cu adevarat calitatea invatamantului univesitar din Romania. Mai mult, il injoseste.
Cu respect.
Domnule Shafir,
Cred ca nu ati inteles ideea postarii mele anterioare. Dvs sunteti un bun universitar, profesor si cercetator, dar cariera dvs s-a realizat in Romania. Am dat acele detalii din CV-ul dvs ( pe care m-am uitat doar din curiozitate) nu ca sa va pun intr-o pozitie inferioara ci doar pentru a lamuri situatia. Deci, avand in vedere ca nu ati lasat in urma cine stie ce cariera universitara realizata in alta tara, gasesc normal sa fiti tratat ca toti ceilalti ce au ajuns profesori universitari si conducatori de doctorat in tara. Nu puteti spune ” vai ce cariera am lasat in urma, daca ramaneam acolo ma tineau in universitate pana la 80 de ani!”.
In alta ordine de idei, gasesc egoist sa iesi in fata si sa atragi atentia asupra unor probleme importante din invatamantul romanesc numai cand esti direct interesat.
Cat despre identitatea mea, este la fel de importanta ca si identitatile celor ce sunt ” de partea dvs” in aceasta disputa ce, personal, o gasesc falsa. De ce? Tocmai pentru ca nu militati pentru o idee ci pentru un avantaj personal. Altfel, ati fi iesit la rampa mai de mult, atragand atentia asupra multor iregularitati din viara universitara romaneasca.
PS In mod sigur un profesor renumit si cunoscut ca dvs va avea parte de invitatii in alte universitati, la congrese, conferinte, diverse scoli, deci cariera dvs nu va intra in umbra, decat daca doriti dvs. Iar, daca tineti asa de mult la invatamantul universitar romanesc si la studentii dvs, nu cred ca veti fi impiedicat sa tineti un curs-doua pe an chiar pensionar fiind.
Va doresc numai bine.
Aproape ca nu mai am ce sa spun ! Cititi cu atentie si veti vedea ca nu am facut nici una din afirmatiile care mi se reproseaza. Nu ma preocupa salariul, pensia, in general banii domnului profesor, nici nu trebuie sa fie treaba mea. Eu am cerut un lucru simplu, ori, ori….Multumesc pentru conversatie ! Shalom !
Urmaresc cu atentie problematica, desi nu ma afecteaza direct. Sunt deja profesor univ. dr. la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti de la 40 de ani (am 43 acum). Initialele mele sunt foarte usor de decripatat de colegi. Doresc un singur lucru: sa conduc doctorate. Consiliul Facultatii mele (voturi 9 pentru, 10 impotriva) a votat impotriva acestei dorinte ale mele (sustinuta de conducerea Facultatii: am avut „prieteni” in Consiliu, lectori fara nici o carte publicata care au votat impotriva). Exista vreo facultate de profil din tara care ar dori sa ma primeasca intre cadrele sale conducatoare de doctorat? Eu ramand profesor la Bucuresti. Lucrez acum la o carte despre fascismul romanesc.
Va multumesc.
@) Michael Shafir
„Aveti dreptate cu totii, sunteti informati cu totii, am pierdut argumentul contra Dumneavoastra…”
Nu cred că aţi pierdut niciun argument, Domnule Profesor. Poate că nu aţi câştigat, dar, de pierdut, nu aţi pierdut.
Am urmărit dezbaterea de la începutul ei, dar nu am intervenit tocmai pentru a pune în balanţă diversele argumente.
Sigur, colegii mei au foarte mare dreptate: 2000 de persoane peste 65 de ani, din 6000 (dacă datele nu sunt eronate) înseamnă foarte mult; înseamnă că peste 30% din populaţia universitară este… sexagenară (de nu mai mult!), iar acest lucru nu poate în niciun fel să ne bucure, tocmai din motivele enunţate mai sus.
În acelaşi timp însă, există oameni care fac singuri cât o generaţie întreagă; există oameni greu de înlocuit, mai ales când au lansat o linie de cercetare, când au creat o şcoală, când au strâns în jurul lor o mişcare culturală/de idei/ştiinţifică (după caz). Ei bine, actualul criteriu de departajare, anume cel invocat de toţi cei prezenţi la dezbaterea de faţă, inclusiv de Dvoastră, tocmai pe aceşti oameni îi defavorizează. Sigur, e nemaipomenit să ne aflăm în diverse board-uri ale unor reviste academice, numai că acest uriaş efort se sprijină pe colaborarea unor oameni care NU se cunosc, NU s-au văzut niciodată şi NU trag la aceeaşi căruţă; în acelaşi timp, e nemaipomenit să publicăm în varii reviste indexate ISI ori BDI, articole pe care – să fie cu iertare! – nu le citeşte nimeni, sau nu au niciun impact asupra societăţii noastre…
Şi discuţia ar putea continua… N-ar fi mai bine să publicăm aici, în revistele noastre, pentru publicul nostru, care ar putea învăţa ceva din analizele/cercetările noastre? N-ar fi mai bine să tăiem din timpul lecturilor solitare şi nu rareori în van, în favoarea studenţilor care, ajunşi în teritoriu, ar putea răspândi învăţăturile deprinse la noi?
Din punctul meu de vedere, în situaţia dificilă în care ne aflăm în momentul de faţă, ar trebui ca Ministrul învăţământului să fie un profesor, un om de catedră, nu un om de cercetare, echipa lui ar trebui gândită după repere didactice, mai-nainte decât ştiinţifice, iar după ce ieşim din acest impas, atunci vom vedea ce avem de făcut şi spre ce publicaţii să ne orientăm.
Personal, sunt de părere că a fost pusă căruţa înaintea cailor: vorbim de performanţă, de cercetare, de board-uri, ISI şi granturi, ca şi când am discuta de fuste, cravate sau cămăşi de schimb. Cu toate acestea, nu ştiu să se fi ajuns la nişte concluzii extraordinare, care să ne scoată din impas. Pentru că se scrie mult, dar nici autorii nu cred toţi în ce scriu, nici n-au discipoli care să-i urmeze, care să implementeze idei, acte, fapte, acţiuni etc. Aici este, după mintea mea, ruptura între generaţii. Altfel, sigur că sunt şi tineri grăbiţi, cum sunt şi bătrâni care nu se dau duşi. Nici unii, nici alţii nu pot fi judecaţi la grămadă, promovaţi sau retezaţi cu o singură trăsătură din condei sau după o singură prevedere legală.
Eu ştiu foarte bine că Dumneavoastră sunteţi dintre cei care MERITĂ să rămână. Din nefericire, meritele Dumneavoastră sunt pentru alt mod de a gândi, nu pentru acesta, de azi, de la noi…
Cu cele mai bune sentimente,
M.
@Ilinca. Daca Dumneavostra considerati ca prezentsa in reviste de specialitate importante, participarea la conferintele internationale cele mai importante sau in fruntea unei sectii de cercerari acreditate academic pe ale carei lucrari se bazau la acea vreme cam 70% din cei afiliati academic s ocupandu-se de Romana m-a scos din randul universitarilor, ca sa nu mai vorbesc de prezenta numelui meu in boarduri editoriale ale acestor reviste, constituie o \\\”absenta\\\” academica, atunci aveti dreptate. Daca aceasta \\\”absenta\\\” a afectat sau nu calitatile mele de predare, ar trebui, totusi, intrebati in primul rand studentii. Si o nota personala : De ce \\\”Ilinca\\\”? Semnati cu propriul nume, asumati-va personal identitatea, daca nu va jenati de ea sau daca nu cumva vorbiti ca \\\”purtator de cuvant\\\” in numele altora.
Domnului care ma tot acuza ca nu dau si celelalte exemple: De ce le-as da, din moment ce aceste state , ca si cele care au incercat sa introduca ceva similar, fie au revenit, fie sunt in curs de reexaminare a deciziilor? Si, daca ati observat, tendintsa generala in Europa este de a RIDICA varsta pensionarii,. Nu din alte motive, dar nu prea sunt bani pentru respectarea \\\”\\\”cotractului intergenerational\\\”.
Domnului care imi cere o propunere: recititi interviul, domnul meu.
Celui (sau aceluiasi) care \\\”stie\\\” ca incasez si pensie, si salariu. Nu am fost pensionat niciodata dintr-un sistem de stat. Nu POT iesi la pensie din Israel si Germania atata timp cat imi continui activitatea pedagogica. ASTA ar insemna ceea ce semnalati Dumneavoastra (pensie si salariu din aceeasi sursa, indiferent de tsara).Ma bucur de o pensie, relativ mica, pentru anii petrecuti la Europa Libera. Vi se pare ceva deplasat?
Celorlalti: Aveti dreptate cu totii, sunteti informati cu totii, am pierdut argumentul contra Dumneavoastra.
Marele Caragiale zicea „Romania este o tara in care daca nu se creaza sau nu se gandeste prea mult, macar se vorbeste „.
Asa si noi, vorbim p-acilea de valoare, de viitor, de elite, cand, domnul profesor ne spune,de fapt, din capul locului, care este durerea dumnealui : BANII fratilor ! „As fi putut sa strang destui BANI ca sa nu-mi pese de nici o legislatie”. DE NICI O LEGISLATIE ! Ar putea, asadar, dl. Funeriu sa-i si impuste pe cei trecuti de 65 de ani ca, pe dl profesor, daca ar avea bani, nu l-ar interesa ! Halal popor, bravos natiune! Dati medalia inapoi d-le profesor, ca poate ajunge la vreun amarastean pensionat la CAP.
Scoaterea fortata la pensie a unei mase importante de profesori (1000 – 2000, ministerul invatamantului stie precis numarul) are mai multe ratiuni ascunse, pe langa cele aparente. De exemplu, pe langa economiile directe (sunt eliminati profesorii universitari, cei care consuma cele mai multe resurse, avand cele mai mari salarii, iar angajarea de tineri nu are loc, posturile fiind blocate), se vor face alte economii prin desfiintarea multor specialitati, facultati si poate chiar universitati care devin neacreditabile prin lipsa cotei procentuale obligatorii de profesori incadrati pe statul de functiuni. Un calcul economic meschin, pentru ca pierderea de calitate in educatie va aduce daune mult, mult mai mari pe termen lung.
Domnule M. Shafir,
Pe dvs poate va amuza interventiile celorlalti, me mine ma intristeaza superioritatea pe care o afisati, acest mod de exprimare ” eu stiu tot, voi nu stiti nimic” atat de propriu universitarilor mioritici, mai ales de o anumita
varsta.
Si pentru ca doriti cu tot dinadinsul sa dovediti ce prosti si habarnisti sunt unii si ce inteligenti si de neinlocuit sunt altii, pentru ca aduceti mereu in discutie sistemele universitare din alte tari, evident, cele care va convin,
poate nu ar strica sa punem lucrurile la punct.
Cu siguranta dvs sunteti un bun profesor si cercetator, CV-ul este una din dovezi ( macar dpdv cercetare) si bineinteles, raportandu-ne la spatiul in care activati. La fel de sigur este ca ati putea sa mai activati cativa ani, si ca dvs probabil sunt cateva persoane din fiecare disciplina. Asta este un fapt, altul fiind acela ( si nu vreti deloc sa intelegeti) ca pe langa acesti cativa universitari, ar avea prelungire de activitate mult mai multi, complet nemeritat, mai ales in micile universitati (ce nici macar nu-si merita numele), lucru ce s-a si intamplat de fapt.
Pe de alta parte, avand in vedere ultima dvs interventie si frazele
„”Mi-am asumat un sacrificiu material reintorcandu-ma in Romania. Un salariu echivalent cu cel afisat este platit in Europa numai functionarimii de gradul 3. „”” ar trebui mentionat ca, intr-adevar, ceea ce ati sacrificat a fost poate o situatie materiala si nu una universitara stralucita.
Dupa CV-ul dvs se poate constata cu usurinta ca v-ati terminat doctoratul in 1981 la o varsta la care, in universitati din afara tarii, oamenii se gandesc
la abilitare (daca exista) sau la o treapta superioara in ierarhia universitara. Iar pana in ’89 ati activat la acelasi nivel universitar, acela de „lecturer”, ce este primul din cele 4 ale sistemului universitar din
Israel. Deci, cariera dvs universitara a decolat si s-a concretizat in Romania. Cat despre cea de-a doua fraza referitoare la salariile din alte tari europene, ar fi cazul sa va interesati care este nivelul salariilor, cum se obtine un post acolo si cate grade universitare
exista. Ca sa comparam ce se poate compara.
Nu v-as fi facut aceste remarci daca nu gaseam deplasat tonul cu care va adresati celor ce intervin, considerandu-i niste entitati inferioare, incapabile sa va inteleaga si insistenta cu care aduceti in discutie sistemele universitare din alte tari. Daca este sa comparam, atunci sa comparam.
Amuzati-va in continuare!
Doamna, reactionati emotional ! Daca ati fi citit ce am spus eu mai inainte, ati fi observat ca nu am nimic impotriva unei varste, oricat de avansata, pentru pensionarea universitarilor. E la mijloc o treaba de finete care, asa cm am mai spus, scapa. Nu varsta, in sine, e problema, o spun probabil a treia oara aici dar toti se fac ca nu vad si nu sufla nici o vorba. Dumnealor ar vrea sa iasa si la pensie sa ramana si angajati. Acum doi ani, cand Guvernul a oferit posibilitatea de a opta intre pensie si salariu, a fost razboi civil in lumea univeritara si artistica. Toti au vrut sa iasa la pensie dar sa ramana in continuare angajati. Nu vi se pare ca nu prea merge ? Nu vi se pare ca nu are nici o legatura cu promavarea elitelor ci mai degraba cu profitorii? Spuneti ca problemele trebuie rezolvate de fiecare breasla, in ograda proprie. Perfect de acord dar, sa-si stabileasca fiecare propriile standarde de performanta, inalte si selective, nu sa cerseasca o lege in care toti sa fie pripasiti, ca mai au si ei nevoie de ceve bani ! Nu credeti ca in felul asta elita autentica ar avea mult mai mari sanse de recunoastere ?Eu insist, in continuare, ca domnul profesor Shafir, sau altcineva de calibrul dumnealui, sa propuna aici o varsta de pensionare pentru universitari. S-ar putea atunci ca ironia mea la adresa dumnealor sa fie nimic pe langa injuraturile si blestemele pe care le-ar lua de la proprii colegi…..
Nu-mi sta in obicei sa imi pierd vremea citind pareri pe forum, dar afland de gestul atipic facut de omul de stiinta Profesorul Michael Shafir de la UBB pe care il cunosc m-am oprit putin la discutii si mi-am zis: „Mare-i gradina ta Doamne,” si multe ciudatenii cresc in ea.
1. Aflatu’n treaba. Viitor pensionar exprimi „… sa vina atunci marele profesor Shafir, marele profesor Marga si marea profesoara Andronescu si sa spuna ei cu gura lor, care sa fie varsta de pensionare pentru universitari. Dupa care pa!”
Replica: stimate viitor pensionar aflat in treaba, bine graiesti (ma refer la aflat in treaba). Universitarii si in general marile valori nu pot fi tratati la fel precum cartofii (desi nici cartofii nu-s tratati la gramada: se sorteaza pentru hrana cei mai frumosi, pentru samanta cei mici, pentru animale cei mai nereusiti etc.). Sunt profesori mai suferinzi, mai stresati, unii poate mai putin performanti, pentru care si varsta de 65 de ani poate fi prea ridicata, dar exista si valori certe in plenitudinea fortei fizice si intelectuale, care daca nu sunt sprijiniti sa continuie si sunt trasi pe linia moarta, ne vom trezii ca in campania de epurare a elitelor inceputa in 1945, cand Romania a ramas total fara repere pentru generatiile urmatoare pe care o resimtim si astazi. In tari precum: Anglia, SUA, Canada … (chiar daca va enerveaza ca le tot dam de exemplu), oamenii de valoare nu sunt aruncati la cos (cum propunea un gagauta pe forum pe care chiar nu merita sa-l mentionam), ci folositi cu maxima eficienta spre binele societatii si a viitoarelor elite in formare. Asa ceva propune si Profesorul Shafir, pe care dumneavoastra incercati sa-l ridiculizati fin (nu stim din ce motiv), supranumindu-l „marele profesor Shafir”, dar fara sa vreti si fara sa va dati seama ati spus chiar adevarul. Domnia sa a mai sugerat ca problemele invatamantului trebuie sa fie rezolvate exclusiv de profesori (precum cele din sanatate de medici, cele din agricultura de agronomi, etc.) si nu prin ordinele marinelului (transmise prin goarna Boc si statia de amplificare Funeriu), a carui educatie si-a intregit-o doar prin carciumele si tavernele portului unde au acostat.
Si cele doua personalitati pe care le-ati luat in bascalie cu „marele profesor Marga si marea profesoara Andronescu” condu exact primele 2 universitati din Romania sic red ca asta nu este putin lucru.
2. Un doctorand UBB exprimi „Sa va fie rusine! Sa va minunati”.
Replica: cat de putin ai inteles din problematica aflata in dezbatere. M-am uitat pe Internet la averea domnului Profesor Shafir si cred ca aceasta nu depaseste valoarea a doua genti de-ale doamnei Udrea cu care se falfaie fara nici o jena prin fata camerelor de luat vederi. Si cand te gandesti ce presteaza dansa si ce a facut profesorul. Inainte de 1989 singurele stiri corecte pe care le puteau afla romanii veneau de la „Vocea Americii si Europa Libera” a carui sediu era mereu in pericol. Acolo a lucrat timp de 22 de ani si cel pe care tu fara rusine spui: „Sa va fie rusine”. N-ai sesizat totusi cum „conducatorul iubit” seaman aura unuia impotriva altuia. Tineri in formare precum esti tu (desi ma cam indoiesc) si generatia domnului Profesor in invatamant, la fel in sanatate, in armata, intre pensionari si active, apoi lupta cu baronii locali, cu moguli iar acum cu poporul. Stiintific starea lui Basescu este explicata de specialisti in felul urmator: fiind dus (ma refer pe mare) luni intregi cu vaporul si vazand zilnic acelasi peisaj monoton cu valuri, pentru a nu o lua razna foarte tare, creeaza situatii conflictuale (pune matelotii sa se bata) pentru a-si alunga plictisul. Cand este furtuna totu-i bine. Cu aceste apucaturi se comporta acum si pe uscat. S-ar mai plimba el pe mare, dar unde-i flota? Care ar valora cam 1023 din ceea ce castiga un om de stiinta pe uscatul romanesc.
Limbajul, dar si argumentarea, va descalifica ca partener de discutie, tot asa cum va descalifica si necitirea Legii Educatiei (nici la universitatile particulare nu se mai poate lucra dupa 65 de ani)
@Salariu nesimtit, Esti doctorand la UBB cum sunt eu asistent la Facultatea de Medicina Veterinara. Traduce aceste sume in euro sau dolari, si compara cu cat castiga un profesor altundeva in Europa. Mi-am asumat un sacrificiu material reintorcandu-ma in Romania. Un salariu echivalent cu cel afisat este platit in Europa numai functionarimii de gradul 3. Stiu ca NU suntem in Europa, mi-o dovedeste insasi modalitatea de a reactiona in felul in care ai facut-o, incalcand printre altele prevederile legale. Nu esti singurul, \\\”pestele de la cap se-mpute\\\”.
Shefu, asta cu aflatu’n treaba vine de la bietul Ţuţea ! Ăla era om cinstit si cu bun simţ nu rechin pervers ca voi.Lasati-l acolo unde e si nu-l amestecati in mizeria voastra. Treaba asta ma enerveaza(cum zicea o doamna cu Nobelul in rucsac si cu cetatenia romana lasata in closetul garii din Timisoara)cam tare ! Vreti sa mai munciti. Bun ! Vreti sa mai luati bani. Bun ! Sa vina atunci marela profesor Shafir, marele profesor Marga, marea profesoara Andronescu si sa spuna ei ,cu gura lor, care sa fie varsta de pensionare pentru universitari. DUPA care pa! Nu sa ramanea in continuare angajati la stat si sa ia si salariu si pensie. Ne dati exemple cum ar fi in Germania, Anglia si mai stiu eu pe unde. Nicaieri in tarile cu oameni cu scaun la cap nu se cumuleaza salariul(in institutii publice)cu pensia. Cine ia pensie de la stat poate sa mai ia salariu NUMAI de la o institutie privata. Ceea ce puteti sa faceti si dumneavoastra, daca chiar tineti mortis .
Sa va fie rusine!
Sa va minunati:
http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/publice/declaratiiavere/2010-avere/ShafirMichael.pdf
E amuzant sa constati cum, in spatele unor preudonime (s-o dam anonima) va etalati toata splendoarea habarnismului. Sunteti convinsi ca profesorii de peste 65 de ani sunt cauza neavansarii cadrelor tinere. E complet fals. Numai la UBB, cateva sute de posturi pentru asemenea cadrea au fost inghetate de guvern in urma cu doi ani. E destul loc si la \\\\\\\\\\\\\\\”orizontala\\\\\\\\\\\\\\\” si pe \\\\\\\\\\\\\\\”verticala\\\\\\\\\\\\\\\” in sistemul de invatsamant din Romania. Clasamentele mondiale, unde suntem undeva intre locurile 5-600, impun un numar MIC de studenti per cadru didactic, si cadre didactice cu vaste publicatii la nivel mondial. Pe scurt, din toate acuzele mele la adresa guvernului, va legati numai de acest aspect. Va doare-n pix democratia, dar doriti s-o predati altora! Succes!
Domnul M. Shafir foloseste acesta expresie ” zazanie între generaţiile de cadre didactice” si in paragraful din articol unde se discuta despre conducere de doctorat si abilitare, noua procedura prevazuta de LEN.
Dansul ar dori, pe de o parte, sa convinga lumea ce utili si de neinlocuit sunt profesorii de 65 de ani, pe de alta parte nu poate accepta ca universitarii pot conduce doctorate si la 40 de ani. In definitiv, aceasta abilitare nu este o inventie romaneasca, este doar o adaptare dupa modelele german si francez. In ambele tari merge foarte bine, de ce nu ar merge si la noi, daca se aplica asa cum trebuie?
Probabil tinerii nostri nu sunt asa de extraordinari ca cei din sistemele german si francez incat sa conduca doctorate, in schimb universitarii mai in varsta pot fi comparati cu cei din alte tari unde pensionarea la 65 de ani nu este obligatorie….
Mi se pare mie, sau aici se folosesc doua masuri?
Dom’ profesor, zazania nu e zazanie, e conflict deschis, e de cand lumea, va fi cat lumea, cat vor fi batrani si tineri, si nu e inventat de Basescu si Funeriu. Toti trebuie sa stim ca vine un timp cand, daca nu plecam singuri, ne matura altii…..
Din partea mea sa plece. Nu toti tinerii sunt prosti. Mai sunt si destepti care ar vrea sa vina in Invatamant dar care nu au loc de ei. Domnule profesor, nu va ganditi ca la un moment dat nu o sa mai fiti in contact cu ultimele noutati din domeniu?
Diane ar putea accesa CV-ul meu si ar evita astfel sa scrie bazaconii. Nu reactionez la restul de comentarii \\\\\\\”adverse\\\\\\\”, fiecare avand dreptul la propria opinie. Zanzania intergenerationala functioneaza. Felicitari dnilor Basescu et Funeriu.
Universitatile cele mai renumite din occident au devenit prestigioase prin pastrarea traditiilor timp de sute de ani. Pastrarea traditiilor face parte din cultura occidentala si fara traditii nu ar exista Harvard, Yale, Oxford, Cambridge … La romani, proaspetii parveniti ajunsi la putere au insa o satisfactie sadica sa demoleze, spunand ca reformeaza, putinele lucruri bune reusite de popor in scurta sa istorie moderna de mai putin de o suta de ani. Se demoleaza liceele, se politizeaza invatamantul, iar autonomia universitara nici n-a apucat sa fie perceputa, ca dispare in neant. Conceptul sau macar semnificatia termenului TRADITIE este de neinchipuit pentru limitalul lor intelect. Urmarea ca marii profesori, purtatori ai traditiilor, nu au nici o sansa, vine de la sine …
Nu cunosc in mod direct cum stau lucrurile in SUA, Marea Britanie sau Israel, dar d-l Michael Shafir omite sa precizeze ce tip de invatamant superior au: de stat sau privat (cred ca privat, cel putin in SUA). Mi se pare firesc ca in invatamantul privat profesorul bun sa predea fara conditionare de varsta, pentru ca actionarii/proprietarii sunt motivati natural sa-i retina doar pe cei valorosi. Am incredere ca asa procedeaza. In schimb, in invatamantul de stat, pe banii publici este corect sa fie stabilite anumite exigente, pentru a preveni abuzurile. Se spune ca peste o mie de profesori universitari peste 65 de ani vor fi pensionati. Nimic nu impiedica universitatile particulare sa-i preia pe cei cu adevarat valorosi si sa ridice calitatea invatamantului pe care il ofera, ca pana in prezent au aratat ca sunt in majoritate doar fabrici de diplome contra cost.
Domnul in cauza se face(involuntar ?)avocat al raului.Adicatelea,vezi Doamne, tinerii pleaca din Romania ca se gandesc ei ca dupa 65 de ani o sa-i scoata statul cu de-a sila la pensie si ei nu mai pot sa-si termine opera eterna si fascinanta ! Ei nu pleaca pentru ca nu au loc de epave si ramoliti pe care trebuie sa-i astepte sa moara ca sa poata sa promoveze ! S-a vorbit de d-na Andronescu cum ca ar fi ceva si dumneaei. Poate dl Shafir nu stie ca doamnei i-a ramas numele „Abramburica” chiar din timpul mandatului de ministru al Educatiei. Acum, o treaba serioasa care scapa vederii : Parsivenia pensionarii si a pensionarilor, mai ales la universitari. A discuta despre varsta pensionarii nu ar fi mare lucru. Personal, as fi e acord ca orice om sa iasa la pensie cand vrea el, chiar si la 100 de ani ! Oamenii nostri nu vor insa asa ceva. Ei ar vrea ca varsta de pensionare sa fie cat mai mica dar sa poata sa ramana angajati, cu norma intreaga,pe functie,cu salariu,la stat, DUPA pensionare.Nici unul nu vine sa spuna ca el nu vrea sa iasa la pensie ca mai are ceva de dat din el, dimpotriva, cand fac 65 de ani dau fuguta, isi fac dosar de pensionare si incep sa incaseze pensia…..Abia acum incepe batalia ! Cum sa faca sa ramana si salariat cu norma intreaga si cu functia si sa cumuleze pensia cu salariul neatins. Asta, in timp ce tineri asistenti, conferentiari,s.a.m.d.sunt tinuti pe salarii mici, nepromovati ca nu e de unde ! Asta nu o spune nimeni. Ia sa vina guvernul sa spuna , facem varsta de pensionare 80 de ani la universitari, sa vedeti cum sar toti ca arsi, ca sunt obositi.Interesul lor ascuns asta este: nu sa creasca varsta de pensionare ci cum sa ramana angajati dupa. Adica, vorba romaneasca : si cu dansa…….si cu sufletu’n Rai !
In scurt timp se vor vedea efectele perverse ale noii legi a invatamantului. Consecintele faptului ca nu a fost dezbatuta in parlament ci a fost indesata cu forta in sistemul educational, cu ganduri mai mult necurate, vor afecta si ce a mai ramas din educatie. Preluarea de modele din vest fara discernamant dupa anii 90 a facut mult rau romanilor, in toate domeniile, fie ele economice, sociale sau culturale.
Ideea de a masura calitatea tuturor profesorilor dupa normele scientometrice actuale este o alta imbecilitate la moda. Discreditam si pierdem profesori deosebit de apreciati mai ales de studenti, pentru talentul lor pedagogic, pentru laboratoarele lor perfect functionale realizate uneori numai prin contributia proprie, pentru corectitudinea si devotamentul lor fata de studenti si procesul didactic. Vedem in schimb deja acum smecheri cu lucrari ISI in care si-au cumparat locul de autor sau pe care nu le citeste nimeni, dar care nu sunt in stare predea o ora inteligibila studentilor.
Universitatile romanesti sunt in criza. Bursele sunt taiate, plata cu ora este eliminata din anumite facultati, nu se mai fac investitii de modernizare in cladirile mai vechi, dar inca frumoase, din cadrul universitatilor. Ce sa mai vorbim de faptul ca bursele de merit si de studiu nu s-au mai marit de ani buni si ca asistenti si lectori cu doctorate in regula si cu performante in domeniul lor nu pot candida pentru un grad superior, pentru ca posturile sunt blocate! Da, aceasta este situatia in universitatea unde preda domnul Michael Shafir. Oare sa fie profesorii de peste 65 de ani neinlocuibili? Oare sa fie de preferat ca tinerii cu doctorate stralucite sa ramana someri sau sa devina emigranti, pentru ca universitatile nu ii pot adaposti sub aripa lor in calitate de cercetatori si pedagogi? Cu tot respectul fata de personalitatile marcante din categoria domnului Shafir, consider ca in acest interviu vorbim de niste cazuri razlete, singulare, de excelenta dupa varsta de 65, in rest intalnim mai degraba cazuri de absenta perpetua la cursurile care ar trebui predate, de salarii astronomice nejustificate intotdeauna de publicatii subtantiale (la nivel de calitate, nu de cantitate, sa fie limpede!) o oarecare ramanere in urma a stilului de predare si o usoara inadaptare la abordarile academice mai moderne ce privesc aplicabilitatea materiilor predate. Insa desigur, peste toate acestea se asterne tacerea.
Inca un detaliu care poate merita adaugat: daca universitatile americane ar scoate la pensie toti fostii laureati Nobel care predau in institutiile lor de invatamant, oare cum ar mai putea indeplini criteriile pentru a se numara printre primele din lume? In State vorbim oricum de finantari de exceptie, de biblioteci de exceptie si ele, deci e usor rizibila comparatia dintre noi si… Statele Unite.
Cu cele mai bune ganduri adresate redactiei,
o cititoare de 28 de ani
Domnul Shafir nu vede padurea de copaci. Sistemul universitar romanesc este neperformant si pentru ca este dominat de generatii intregi educate sub comunism, scolite in arta de a nu face nimic. Doar cel mult o mana dintre cei care ar fi pensionati impreuna cu dl Shafir au agende de cercetare activa, sunt buni dascali si au ceva inteligibil de spus. Daca nu sunt pensionati, agonia acestui sistem universitar neperformant se va prelungi inca multi ani de acum inainte. Adevarul este ca majoritatea profesorilor (universitari doctori, ca nu se poate altfel) din stiintele sociale si umanistice sunt promovati cu cv-uri de 6 pagini (dintre care una de cursuri copiate de ici, de colo, si alta de articole publicate prin diverse ziare de provincie) si nu mai misca un deget dupa aceea, multi nu se mai prezinta la cursuri, fac de toate, numai ce trebuie sa faca nu.
Domnul Shafir straluceste pe langa colegii lui romani, scoliti intr-un sistem comunist care incuraja memorizarea si descuraja critical thinking. Insa domnul Shafir nu a ajuns sa predea in Romania ca urmare a unei constiinte nationale exceptionale si a refuzarii ofertelor din alte parti (citeste universitati occidentale), dupa cum lasa a se intelege. Adevarul crud este ca, desi mai activ decat colegii sai romani, domnul Shafir nu ar fi primit o pozitie academica in nici o universitate occidentala. Pentru ca singura sa carte pe care a publicat-o vreodata – bazata pe teza sa de doctorat – este perimata, iar contributiile sale la Europa Libera, desi numeroase, nu sunt academice, ci sunt texte jurnalistice. Este adevarat insa ca domnul Shafir a publicat o serie de articole in ce se cheama la noi reviste ISI. Multe dupa standarde romanesti, insuficiente dupa standarde americane, de exemplu.
Autonomia universitara a ajuns un fetis, insa o analiza mai atenta arata ca autonomia universitara a fost prost folosita de universitati. In loc sa fie invocata pentru a muta caruta din loc si pentru a duce la o eficientizare a procesului de invatamant si cercetare, autonomia universitara a fost folosita de zecii de profesorasi de liceu care au ajuns dupa 1989 rectori de universitati in fiecare catun romanesc pentru a-si incadra rudele, sotiile, copii, finii, vecinii, etc pe posturi de profesori universitari. Dupa 20 de ani de autonomie universitara se vede clar ca nu a dus decat la un sistem care, per ansamblu, este cat se poate de mediocru si nerecunoscut international. Solutia nu este negarea autonomiei universitare, ci defetisizarea ei. Nu tot ce se face in numele autonomiei universitare este neaparat de buna credinta.
As ruga pe distinsul autor sa ne dea cateva exemple de universitari trecuti de 65 de ani care lucreaza la proiecte ce vor schimba fata omenirii. Si apoi o lista cu cei care isi tarsiie zilele prin salile de curs fara nici un rost.
„””Dacă aş fi dorit să lucrez la plata cu ora, aş fi început mult mai devreme, la o vîrstă mult mai fragedă, aş fi făcut-o „pe centură“ şi pînă astăzi aş fi adunat destui bani ca să nu-mi pese de nici o legislaţie.”””
Bizara si irealista aceasta fraza. In multe tari europene ( Belgia, Franta, Germania, Spania) profesorii universitari ies la pensie la 65 de ani, cativa numai raman pe posturi onorifice, adica isi pastreaza biroul in universitatea respectiva, continua incadrarea doctorala, daca este cazul, participa la conferinte, seminarii etc daca sunt invitati, fiind pensionari in acesti cativa ani. Nimeni nu gaseste injositoarea aceasta formula, schimbul intre generatii considerandu-se ceva normal.
Bineinteles ca poate exista o amaraciune personala, dar cum spuneam, oamenii cu adevarat valorosi nu „sunt trecuti pe linie moarta”, decat daca vor ei acest lucru.
Nimeni nu impiedica un profesor pensionar sa fie invitat in alte universitati, la conferinte, sa-si continue activitatea de cercetare, sa publice….Mai mult decat atat, se presupune ca poate acorda mai mult timp acestor lucruri, nemaiavand cursuri ( doar daca vrea neaparat si exista cerere in acest sens), nici alte activitati administrative.
Deci din acest punct de vedere nu vad nici o problema.
Sa nu uitam ca profesorii „de neinlocuit” nu sunt foarte numerosi in viata universitara romaneasca; ar fi mult mai grav daca s-ar generaliza acest fenomen de prelungire a activitatii si ar beneficia de el toti pseudo-universitarii. Ceea ce s-a intamplat, din pacate, pana acum.
PS Cred ca aceasta prevedere din noua lege a educatiei este printre putinele ce aduce ceva pozitiv. Cea mai mare parte este o balmajeala, amestec neomogen de prevederi luate de ici, de colo…..
Trebuia ca Michael Shafir sa faca acest gest de maxima onoare pentru ca tema „pensionarilor” sa intre in discutie ! Personal nu am nici un interes in ce priveste subiectul, pentru ca nu am nici un raport de munca cu vreo Universitate (traiesc doar din scris, iar legal, pana la o eventuala pensie, ar fi peste un deceniu jumatate), dar pentru guvernarea inculta de acum trebuie sa vin in urma lui Shafir cu cateva argumente de sustinere.
Intai de toate, d-sa este o „constiinta”, in cel mai inalt sens filosofic, incomparabil prin cultura si expertiza ce o are cu oricare din lichelele intelectuale ale puterii. A renuntat la o frumoasa implinire ca profesor, la tot felul de oferte universitare venite de aiurea, pentru a se stabili in Romania, aducand cu d-sa si un fond arhivistic impresionant, provenit de la „Europa Libera”, pe seama caruia se elaboreaza deja disertatii doctorale de substanta. Acesta ar fi contextul! Iar aici ce-l asteapta? Un sut in fund, ca sa se poata instala in universitati tot soiul de scursuri care se legitimeaza ca profesionisti prin simple petice de hartie (le zic „diplome”), pentru ca daca guvernul este alcatuit doar din absolventi de Haret, Cantemir, Vlaicu, Goldis etc, etc – doar nume celebre, ce ascund de fapt in spate veritabile fabrici de diplome inflationiste si fara acoperire stiintifica -, de ce n-ar ajunge din acesti mediocri ce au ruinat o tara si universitari, dar nu unde au fost produsi, ci la „stat”, ca da mai bine?!
Numai ca cine a gandit acea prevedere de a scoate la pensie pe universitari la 65 ani nu are nici cea mai vaga idee despre rosturile unei asemenea profesii. Din numeroasele activitati, munca intelectuala – mai ales in domeniile umanistice – este una de acumulare, nu peste noapte, ci de lunga durata. Pentru ca cineva sa poata fi cat de cat apreciat ca format In acest domeniu trebuie sa parcurga filiere educationale oarecum Indelungate si complexe, doar diplomele de licenta si doctorat nefiind suficiente. Mereu si mereu concurenta din campul universitar ar trebui sa impuna fiecarui individ achizitionarea In principal de diplome si titluri academice de certa notorietate, de specializare si omologare profesionala, ca atuuri fundamentale In competitia cu semenii aspiranti deopotriva la un post In Invatamantul superior. Iar meritul si capacitatea nu se obtin „de la sine”, ci presupun ani de munca si de privatiuni, toti cei ambitiosi petrecand mai toata adolescenta si tineretea prin biblioteci, citind munti de carti si acoperind mii de fise cu Insemnari savante.
Cu alte cuvinte, asa cum a spus Michael Shafir mai sus, mai ales domeniile umaniste presupun imense acumulari de informatii, dar si suficienta maturitate pentru reflectie, s-ar putea spune despre cineva – sa zicem fara disponibilitati geniale – ca doar de pe la 40-50 de ani stapaneste cat de cat satisfacator domeniul, fiind astfel abia de atunci In deplinatatea formei si experientei intelectuale de a elabora lucrari fundamentale In materia ce o ilustreaza. Asta nu inseamna ca acest gen de universitari n-au creat mare lucru pana la acea vreme! Dimpotriva! Insa mai toate lucrarile lor de „omologare” profesionala, necesare cooptarii si promovarii universitare, poarta mereu parca pecetea inca a initierii, a exercitiului stiintific ce-si mai cauta reperele originalitatii si ale ineditului.
Este totodata adevarat ca unii nu au produs „stiinta” decat atata cat sa-i aduca la o catedra universitara, dupa care mai curand sau mai tarziu si-au contemplat pozitia academica, fara a mai produce ceva demn de luat in seama in domeniul lor. Ei bine, de acestia trebuie sa scape universitatea. Iar pe vremea lui Carol II un articol din legea educatiei (1938) prevedea ca profesorii care In ultimii cinci ani n au mai tiparit ceva sa fie scosi din invatamant. In baza acestei prevederi a fost dat afara din universitate extremistul de dreapta Nae Ionescu, care doar „clampanea” din gura distrugand o parte a tineretului studios prin colaje de afirmatii care mai de care mai stupide.
Si pentru a am intrat in istorie, guvernantii nostri ar trebui sa stie ca inca de la fondarea institutiilor noastre de invatamant superior (1864) pentru universitari s-a prevazut prin legii posibilitatea de a preda pana la 70 de ani, ca limita maxima de varsta, existand totusi si eventualitatea „exceptiilor” (consiliul profesoral al facultatii, nu altcineva, putea sa prelungeasca sederea la catedra de doua ori cate doi ani). Iar acest lucru a functionat pana in 1938, cand prin modificarile aduse Legii invatamantului superior, limita de varsta pentru profesorii universitari a fost redusa de la 70 la 65 ani, constituind de fapt baza legala pentru Carol II (care instaurase propria dictatura!) de a scoate pe linie moarta pe indezirabili si a capatui pe unii sustinatori ai lui cu o catedra universitara, exceptiile fiind o dovada in acest sens.
Va reamintesc insa macar cateva nume de universitari, din ultima suta si cincizeci de ani, cu varsta de pensionare: Simion Mehedinti si Andrei Otetea la 70 de ani, Ioan Bianu si Sextil Puscariu la 71 ani, Ion Caragiani la 75 ani, Anton Naum chiar la 78 ani (la cerere), Mihail Dragomirescu si C. Radulescu-Motru la 72 (scosi de legionari) s.a.m.d. Cu alte cuvinte, putinele pensionari „anticipate”, inainte de 70 ani, s-au facut pe motive politice in contexte istorice bine determinate. Cu siguranta ca si regimul Basescu si-a propus sa distruga Romania nu doar economic, ci si intelectual, inlocuind o veritabila elita intelectuala cu cohorta imporvizata de posesorilor de diplome, cat mai multe, de parca aceste petice de hartie ar da si masura inteligentei …
Iata de ce, draga Michael, gestul tau devine extraordinar ! Sa nu crezi ca Romania nu te merita, pentru ca nu trebuie sa confunzi hahalerele ce conduc acum cu cei ce stiu sa aprecieze o minte stralucita ca a ta. Regret doar ca va trebui sa te trambalezi din nou (poate ca sta in destinul poporului tau ?) spre alte spatii academice, care nu se vor incurca in inca varsta ta tanara, dar defectuoasa in ochii unora pentru ca ai depasit 65. Stupid ! Dar nici Praga, nici Cracovia, poate Budapesta – care te vor chema cu siguranta – nu vor intarzia sa-ti onoreze competentele (la CEU, Victor Karadi, de pilda, are deja frunoasa varsta de 74 ani si preda pe rupte). Vom ramane noi aici cu „somitatile” noastre, cu Udrestii, Liichenii, Plesestii, Bolovanestii nostri, ca avem ce invata de la ei: cum se ruineaza o natie, simplu si fara prea multe comentarii, pentru ca noi nu suntem nici greci, nici tunisieni, nici egipteni. Suntem personajele lamentabile din Miorita, ca de aia o tot invata generatiile la scoala !
Ca intotdeauna, adevarul este la mijloc, iar d-l Michael Shafir are 50% dreptate, tinand seama de conditiile concrete din universitatile noastre. Solutia ideala ar fi o selectie bazata pe criterii obiective, realizata de o entitate neutra, corelata cu un vot dat atat de colegii profesorilor, cat si de studenti. Foarte multi dintre profesorii care au depasit varsta de 60 de ani sunt epuizati fizic si nervos (la 65 de ani situatia este chiar grava si s-ar impune un control amanuntit de sanatate). Peste 60 de ani productivitatea in cercetare stiintifica si elaborare de lucrari publicabile scade drastic pentru majoritatea profesorilor universitari. Desi procesul de sclerozare mintala este destul de inegal la 65 de ani, practic (dupa parerea mea), din ce cunosc, cel mult 25-30% mai pot fi utili universitatilor. Restul profesorilor in varsta se tin cu ghearele si cu dintii de pozitia ocupata si sunt o frana in calea atat a angajarii de tineri cat si in promovarea acestora pentru a fi incurajati sa ramana in universitate. O solutie ar fi mentinerea pana la 70 de ani in universitate, in conditiile in care li s-ar oferi doar o jumatate sau un sfert de norma (adica un singur curs/disciplina, intr-un domeniu pentru care sa prezinte lucrari publicate, contracte de cercetare, etc. )