„Vacile sacre“ ale României culturale: între adulaţie şi critică
Sorin Adam MATEI, Mona MOMESCU - Idolii forului
- 04-02-2011
- Nr. 561
-
Lavinia BÂRLOGEANU
- OPINII
- 34 Comentarii
În prima ediţie din 2011 a emisiunii Literatura de azi, Daniel Cristea-Enache şi invitatul său, Paul Cernat, au făcut un remember al producţiilor editoriale (cam 27 la număr) care – la categoriile proză, poezie, memorialistică şi eseu – s-au impus în peisajul cultural românesc. Cartea anului 2010 rămîne, în opinia invitatului Paul Cernat, Viaţa unui om singur de Adrian Marino. O carte vie, indiscutabil, aşa cum sînt toate cărţile care suscită reacţii puternice şi polarizează opinii. „Dacă am făcut şi ceva bun (cum îmi place să cred), el este şi va rămîne bun şi fără blessing-ul unei puteri pretins transcendente“, scria, în final, autorul memoriilor. Despre puteri transcendente nu cred că avem competenţa să discutăm dar despre forţa unor afinităţi ideatice imanente ce au lăsat, deja, urme de necontestat în cultură avem şi puterea, şi datoria să scriem. Vă propun un alt remember 2010: Idolii forului, volum coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, lansat în vara anului 2010 de Editura Corint (tirajul fiind epuizat la numai cîteva luni după apariţie). Un cîştig incontestabil în planul reflecţiei şi al atitudinii Aş vrea să reamintesc cititorilor revistei Observator cultural, mai înainte de toate, analiza pertinentă a demersurilor deconstructive iniţiate de […]
Emisiunea PL are la terminarea orei de difuzare 160,000 de spectatori. Emisiunea concurenta, TV2, De\’ale lui Mitica, 220,000 spectatori. Mai important, in decursul emsiunii, Liiceanu si Plesu pierd cateva zeci de mii de spectatori, in timp ce Mitica castiga cam 200,000 de spectatori… http://ro.damov.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=239:liiceanu-i-pleu-vs-mitic&catid=38:tvr&temid=58
Postez scrisoarea Presedintei ESA, European Sociological Association despre diminuarea bugetului Comisiei Europene pentru cercetarea din stiintele sociale.
Dear Robert-Jan Smits
Dear Jean Michel Baer
Several ESA members and colleagues around Europe have been addressing ESA to take a stand regarding what has been considered a trend to downsize the social sciences within European Commission’s DG Research.
Indicators of this trend have been indicated to us:
The downgrading of socio-economic and humanities in DG Research losing its status of Directorate.
The perspective of reduction of the budget for social sciences and humanities.
The insistence on the drawing of programs that very difficultly fit social sciences. Regarding the preparation of FP 8, researchers are concerned with what seems clearly the reinforcing of a trend, already in action in FP7, to focus on „grand challenges” with topics that seem to exclude basic research and that tend to consider social sciences only as an ‘auxiliary’ discipline to be mainstreamed into the other sciences.
The fact that ‘Grand Challenges’ have also too narrow a focus. For example, we are concerned that there seems to be no strong commitment to issues of social and cultural cohesion in Europe. Partnership with industry and policy-makers receives rather more emphasis than the concern with civil society actors.
The design of these Grand Challenges seem also to be unsuitable for social sciences as they tend to be too big, requiring the building of teams that only very few, not to say none, research centers in Europe are able to prepare. The negative consequences can be clearly foreseen: researchers from smaller countries finding very hard to be included or to propose projects. The fact that it is foreseen the approval of just one project makes the effort to prepare them completely lost for almost everyone running.
Discussing these questions with other colleagues within Initiative for Science in Europe we found out that the same problems affect also other scientific fields besides social sciences.
Thus, for us it is very important that these issues are taken into consideration in FP 8 and we propose also:
The continuation of integrated projects and networks on both smaller
scale (1-3 Mio Euro) and larger scale (5-12 Mio Euro);
The strengthening of social sciences in the Marie Curie Program;
The persistence of research programs that focus social and cultural
Cohesion of Europe and not only on innovation; and giving the same focus on partnering with industry as on focusing on public sector and civil society.
ESA represents thousands of sociologists and other social scientists in Europe. Several of them have had direct involvement in Framework Programs giving their best contribution to European Research Area.
Social sciences have been contributing to build societies and social relations in Europe. In a so deep and challenging period of economical and social crisis any attempt to cut or reduce that contribution of the social sciences and humanities to represents a step further in the deepening of the same economical and social crisis. As the tool box to understand it and to fight it can be found exactly among our scientific researches and findings.
Addressing now directly to you, Jean Michel Baer, I am sure you do remember that in a meeting in Paris, on the 28 October 2010, where you were invited to speak and you kindly addressed us, these issues were raised by several colleagues. The meeting, as you might recall gathered representatives of 25 National Sociological Associations from different parts of Europe.
We truly hope that our concerns will be attended and look forward to hearing from you,
Best wishes,
Anália Torres
President, ESA, European Sociological Association
Stimata doamna,
Tema acestui articol face parte dintr-un proiect de cercetare mai vast, animat de ideea de a da un sens mai viu si mai mai pamintesc culturii noastre, prin atingerea punctelor ei vulnerabile. Faptul ca vorbim de lucruri intr-adevar vulnerabile a facut ca, imediat dupa aparitie, sa se faca ritualuri de inmormantare a cartii Idolii forului si a autorilor. Iar eu nu cred ca locul unei astfel de publicatii este in cimitirul bibliotecilor ci, dimpotriva, in dezbaterea publica si academica pentru ca deschide niste piste interesante de cercetare. In orice caz, pentru mine. Negarea cu fervoare mistica a mecanismului subteran al sacralizarii nu poate impiedica, insa, cresterea sensibilitatii cititorilor si observatorilor atenti ai culturii noastre fata de efectele perverse ale fenomenului discutat. Vad multe ilustrari posibile.
Doamna autoare este evident ca baga tot felul de nick-uri dar sa-si ceara singura sa mai scrie articole, inseamna ca ne crede chiar prosti. Asa facea Liviu Antonesei la Cotidianul, isi crease un personaj (Marcel Petraru il chema), care ii facea mereu plecaciuni, “vai maestre, ce bun sunteti maestre, mai scrieti maestre” de radeam tinanadu-ma de burta. Cand maestrul a plecat de la Cotidianul, Marcel Petraru a disparut in neant (cica a plecat in strainatate).
Am citit cu multa atentie articolul si comentariile. Imi amintesc de o alta cercetare a doamnei Barlogeanu „Voci voalate ale violentei in spatiul romanesc”, in care prin grila aceleaisi teorii analiza un teren multietnic. Aceeasi nebunie a reactiilor din partea unor functionari guvernamentali / si azi in functie dar mai putin agresive decat ale forumistilor protejati de palaria anonimatului. Faptul ca topicul este atat de vizitat e un lucru bun. Am rugamintea ca doamna Barlogeanu sa vina si cu alte analize ale violentei mimetice ca are, slava Domnului, dupa cum vedem, destule de spus. Chiar un studiu al reactiilor de pe forum / aici si in alte situatii / de pilda, analiza nebuniei sociale care a urmat intalnirii de la Atheneu / Liiceanu si HM, alt subiect care a suscitat atatea reactii din partea grupului de interese Liiceanu Plesu Patapievici Cartarescu Mihaies… Ar trebui scris si despre grupurile de interese din jurul actualei puteri, iata/i pe slujitorii ideologi ai regimului Basescu. Si de ce nu, despre grupurile de interese din Universitate, unde se intampla cam acelasi lucru. Rog respectuos pe autoarea articolului sa continue discursul pe acest subiect interesant si sa aduca in atentia publicului si alte exemple. De asemenea, redactorii Observatorului ar putea gandi un numar tematic pe acest subiect.
Multumesc pentru articol si astept continuarea.
Carmen Tanasescu
Va inteleg, domnule. Sunteti si dumneavoastra roman si e bine stiut ca romanii nu pot inghiti succesul unui conational. Si-atunci, desigur, daca ICR-ul are un excelent renume in strainatate, asta se datoreaza PDL-ului (dar ce performanta extraordinara pentru PDL!), daca emisiunea “Inapoi la argument” are ratingul cel mai mare de pe TVR Cultural (asa era la ultima statistica pe care am vazut-o, nu stiu intre timp daca mai e asa, dar oricum este o emisiune de inalta tinuta intelectuala, o rara avis chiar pe Cultural), ea trebuie desfiintata (si e nevoie de presiuni de la Traian Basescu pentru ca asta sa nu se intample, nu? oare de ce n-o fi desfiintat-o chiar Alexandru Sasu?), si tot asa. Cu alte cuvinte, sustineti ca daca ceva este bun in tara asta, tendinta naturala a societatii este de a-l elimina si prin urmare, pentru a nu fi eliminat, e nevoie de pile (in cazul de fata, pilele domnului Patapievici la Basescu). Va incadrati perfect in aceasta tendinta, domnule. Mai mult, sunteti, probabil, un talent care nu s-a putut remarca din cauza ca n-a avut pile. La Basescu. Sau la Plesu. Sau la Liiceanu. Asa ca trebuie sa va multumiti cu pseudo-analize „de fond” (si nici macar astea nu va fac placere, dupa cum spuneti). Altfel, m-am lamurit in privinta standardelor dumneavoastra intelectuale: nu discutati pe fond, ci pe deductii bazate pe ocurente, care, la randul lor, sunt inspirate de convingeri prealabile si insinuari. Ce e insa foarte semnificativ pentru standardele morale ale autoarei articolului, pe care le aprobati implicit,
este ca, pornind de la convingerea ca Patapievici ar fi putut spune ce gandeste ea ca ar putea spune, da ca citat in ghilimele un fals grosolan. La asa convingeri, asa standarde morale si intelectuale. Lamuritor! Din punctul meu de vedere este in continuare inutila o discutie cu dumneavoastra, pentru ca pentru dumneavoastra si autoarea articolului frauda intelectuala face parte din procedeele de argumentare acceptabile. Halal!
Imi insusesc reprosul cu comentariile kilometrice.
Nu si cel privitor la ura. Nu cred ca pot fi acuzat de ura. Tot ce am afirmat -am argumentat. Unde am tras concluzii – m-am amuzat, a fost retorica: nici pic de ura.
Am folosit argumentul celor 14900 de rezultate – doar pentru a le opune ideii false de simpla optiune pentru functia de presedinte. Nimic mai mult.
Pentru documentare am folosit arhiva EVZ.
Afirmatia ca Basescu sau PDL/membrii PDL apar in articolele din EVZ doar de 2-3 ori este falsa (se poate usor verifica).
Mentin parerea ca nu exista deocamdata un mai bun exemplu (de manual) de relatie intelectual public – putere, decat cel mentionat. Cititi cartea – veti intelege, iar aceasta convingere nu implica in nici un fel ura si nimic personal fata de respectivul domn.
Da stiu ca va uitati cu atentie la Plesu si Liiceanu! „Elita” vorbeste despre ura si voi, ca papagalii, faceti din „ura” arma de a desfiinta o problema. Atentie, sa nu ajungem iara sa strigam toti in gura mare „URA, URA, URA!” si sa aplaudam frenetic.
Omule, daca sunt 14900 de mentiuni Patapievici Basescu, nu inseamna ca Patapievici a scris atata despre Basescu (cred ca daca te uti in cele 60 de articole de care vorbesti, Basescu o fi aparand de doua-trei ori), ci ca pe de o parte, datorita notorietatii a fost preluat de multi si pe de alta parte a fost barfit de cei mai multi, asa cum faceti si voi aici. Disperarea cu care scrieti comment-uri kilometrice pentru a convinge un cititor de-al lui Patapievici sa-l citeasca in cheia voastra (sectara, dupa parerea mea) imi aduce aminte de cei care umbla din usa in usa sa vanda ceva. Voi vreti sa-i vindeti astuia ura voastra fata de Patapievici si el nu vrea sa v-o cumpere J
Cu obsedatii este greu de dialogat. Cand nu au argumente recurg la arma prostului si anume la jigniri. Este exact ca si „modelul” sau, Patapievici. Greu se va intampla ceva bun in aceasta tara cu astfel de indivizi care nu-si dau seama de marasmul intelectual care-i bantuie si-i fixeaza cu lanturi grele intr-un cliseu mental care merita sa fie studiat de psihologia clinica. Adio, cititor cu discernamant.
Domnule, sunteti ilustrarea perfecta a imposibilitatii de a dialoga. De altfel, stiu bine specimenul asa incat de mult nu mai pierd timpul cu aceste interminabile pseudo-discutii. Reactia dumneavoastra, ca si articolul de fata, ca si raspunsul pe care mi l-a dat aceasta doamna Barlogeanu sunt deliruri calificate (clinic calificate). Eu inteleg ca sunteti foarte convins de ceea ce spuneti, dar din pacate pentru dumneavoastra convingerea pe care o aveti seamana izbitor de bine cu aceea a celor care se cred Bismarck. Iar felul in care incercati si dumneavoastra, si autoarea articolului sa ma convingeti ca, mai nou, nu e nevoie ca un citat sa fie real pentru a avea dreptul de a-l atribui cuiva, din simplul motiv ca despre presupusul autor al citatului merita sa se spuna orice, tine tot de logica spitalului de nebuni. Cum tot de o astfel de logica tine si convingerea dumneavoastra intima (atat de intima incat nici nu sunteti constient de ea) ca atacul impotriva lui Patapievici este oricand justificat si legitim, in timp ce apararea lui este nu doar ilegitima, dar si foarte suspecta. Cat despre invitatia la seriozitate in privinta succeselor ICR-ului, ea arata clar pana unde sunteti dispus sa mergeti cu negarea realitatii.
@cititor cu discernamant
Sincer va spun – speram sa nu continuam cu o astfel de analiza, pe care si eu, ca si dvs. o fac cu buna credinta (discernamantul fiind un deziderat si din pacate NU o certitudine). Doua greseli pe care consider ca le-ati facut ma determina sa continui (desi nu-mi face placere):
1. Ati facut atac la persoana autoarei, o femeie – in doua din cele patru postari (in o a treia ati facut numai aluzii rautacioase).
Imi exprim aici protestul fata de administratorul acestui site ca nu cenzureaza – fara mila – atacurile la persoana autorului, asa cum se practica pe site-urile de tinuta.
2. Ati dat conotatie politica pozitiilor exprimate – sugerand ca aici are loc, de fapt, o lupta intre pozitiile intelectualiilor lui Basescu si cei ai altor domni. Atrag atentia ca aceasta este o forma de discriminare.
Sa venim la fondul problemei: relatia dintre intelectualul public Patapievici si puterea. Sa stabilim insa un cadru: domnul Patapievici este un intelectual public, nu contesta nimeni acast lucru si nu-i diminueaza nimeni meritele, ca intelectual, scriitor, eseist, opera sa va fi judecata de posteritate. Viata dansului privata, iarasi nu ne intereseaza. Dansul este insa un inalt functionar al statului nostru si o persoana publica controversata, si tocmai la aparitiile sale publice ne referim:
Personal cred ca mai rau ii faceti luindu-i apararea pe o cauza pierduta de mult – o simpla cautare pe Google cu termenii Patapievici si Basescu – da 14900 de rezultate, ceea ce este in contradictie vadita cu afirmatia ca Basescu este pentru dansul doar o simpla optiune politica – asa cum toti avem. Nu domnule, eu am avut o simpla optiune politica pentru Basescu – la vot. Dl. Patapievici este ditamai generalul luptei din transee pentru Basescu, cu articole in SENATUL EVZ – in care se lupta cu toate \”Vuvuzelele\” si, din pacate la nivelul acestora.:
1. \”Bilant inainte de alegeri\” – 27.11.2008:
\”Pe scurt, acesta este bilanţul dinaintea alegerilor. Cine vrea să servească în continuare ambiţiile unui oligarh însetat de putere va vota PNL. Cine vrea o nouă guvernare de tip Văcăroiu ori Năstase va vota PSD. Cine va dori ca ţara să fie condusă aşa cum e condus Clubul Steaua va vota PNG. Cine va vrea ca ţara lui să arate imund precum fiţuicile „România Mare“ şi „Tricolorul“ va vota PRM. Cine însă mai îndrăzneşte să parieze pe ceva va vota PDL: nu e sigur că merită, dar, în lumina alternativelor, e singurul lucru care merită încercat.\” Daca asta nu e indemn la vot pentru PDL cu cotonogirea simultana a altor obtiuni – atunci nu mai stiu ce este. Autoarea cu citatul dansei pare o naiva, prin comparatie. Va reamintim ca nu scria oricine – ci un inalt functionar al statului.
2. Salt in abjectie – 3.09.2009, ocazie cu care dl. Patapievici ajunge in \”gura presei\”… Eu chiar admir pozitia dansului, in principiu, dar nici macar amembrii de marca ai PDL nu au luptat cu comandourile Antena 3 ca dansul, un functionar public. Nici nu e de mirare ca autoarea l-a vazut cel mai des la Antena 3 – probabil dvs. gresit ati inteles ca era invitat – erau analizate replicile si articolele dansului.
Va las dvs, placerea mai departe, sunt mai bine de 60 de articole… nu e nici o indoiala ca activitatea dansului in transeele luptei politice alaturi de PDL excede simpla optiune politica si se apropie de activismul cel mai acerb.
Si la asa fapte de vitejie – a crede ca bugetul institutiei pastorite de dansul si succesele in activitate pe care le mentionati – sunt meritele functionarului Patapievici, a inaltei scoli de management aplicat pe care dansul o practica – si inca in Romania, nici chiar dvs. nu puteti fi atat de naiv. Daca la asta adaugam ca decorarea dansului a avut loc la cca. o luna de la scandalul porcusorului roz, ne dam seama ca merite istorice (2004 – 2010) si nu greseli efemere au fost rasplatite.
Dar decorarea si numirile sunt doar beneficiile venite din varful penitei distinsului presedinte. Beneficii indirecte/guvernamentale, contractele cu TVR, dupa plecarea lui Sasu, si \”micile netransparente\” in cheltuirea bugetului onorabilei institutii – in episodul III.
Constatam cu usurinta ca stimatului cititor cu discernamant ii lipseste exact ceea ce pretinde ca are si anume discernamantul. Si aceasta intrucat este incapabil sa se detaseze de obsesia sa de aparator al lui Patapievici si sa se refere la problematica pusa in discutie (despre care imi dau seama ca nu este capabil sa discute fie din ignoranta fie din cauza adulatiei fata de un personaj care a facut si face un imens rau avand pretentia sa impuna intr-o maniera arbitrara si printr-o „violenta simbolica” (P.Bourdieu) propriile pozitii nu doar culturale ci cele ideologice si politice). Fixat in obsesia sa de aparator al lui Patapievici, cititorul nostru cu discernamant dovedeste o incapacitate organica de a dialoga onest si serios despre problemele puse in discutie. Stiind ca este adevarat ceea ce se afirma despre Patapievici (dar nu are onestitatea de a recunoaste acest lucru) cititorul cu discernamant ramane fixat in a cere dovezi (ne amintim ca in dec. 1989 un personaj cerea acelasi lucru ..dovada). Dovezile sunt la indemana oricui, prezente in numeroasele iesiri publice ale lui Patapievici care confirma ceea ce s-a spus despre el. O analiza a acestor manifestari si a modului in care afecteaza ele spatiul public am fi asteptat din partea cititorului nostru si chiar o sustinere a lui Patapievici dar cu argumente serioase, rationale, oneste si fara obsesii. Cat despre succesele ICR sub ocarmuirea lui Patapievici sa fim seriosi.
Nu mica va fi mirarea targovetilor din Bucuresti cand vor descoperi, la intoarcerea statuilor acasa, ca sunt cu una, doua, trei mai multe. Statui dinamice, cum ar fi soclul statuii lui Plesu pe care acesta se va sui ca sa-si petreaca week-end-ul acolo.
Stimate domn, eu nu vreau sa va conving de nimic, pentru mine succesul ICR in mandatele domnului Patapievici este unul absolut remarcabil, unul dintre extrem de putinele succese institutionale din Romania, nu vad absolut nici o legatura intre optiunea domnului Patapievici pentru Traian Basescu la presedintie si obtinerea primului sau celui de-al doilea mandat la ICR (sper macar ca sunteti de acord ca numirea lui HRP a fost o decizie inspirata a lui Traian Basescu si care ii face cinste), invocarea respectivei distinctii mi se pare hilara (si arata dorinta dumneavoastra de a avea una, din moment ce ii suspectati pe altii ca si-ar dori-o, si mai mult, ar fi dispusi sa plateasca un pret pentru ea), iar dumneavoastra sunteti liber sa faceti orice speculatii doriti, in functie de discernamantul si buna credinta pe care le aveti in dotare. Sa ramanem la chestiuni care nu implica zile intregi de discutii despre intelectualii lui Basescu sau ai lui Crin (cei din urma onorabili, cei dintai detestabili, ca asa vor muschii nostri) sau ai lui Constantinescu, care se plange ca n-a avut in mandatul lui sustinerea intelectualilor (deci, se pare ca aceasta sustinere nu e gresita in sine, ci doar daca e indreptata catre Traian Basescu, iarasi, pentru ca asa vor muschii nostri), cum este obligatia autoarei articolului de a da sursa citatului cu pricina. Ramanand in aceasta zona, a afirmatiilor a caror falsitate este usor de probat, doamna Barlogeanu mai calca o data in strachini in raspunsul pe care mi-l da spunand ca domnul Patapievici il sustine pe Traian Basescu la… Antena 3! Dincolo de comicul ei, aceasta afirmatie a autoarei articolului denota in cel mai bun caz o ura care ii intuneca mintea intr-un asemenea grad incat nu poate discerne intre injuraturile si tigaile in cap pe care cei de la Antena 3 i le administreaza constant domnului Patapievici si prezenta insasi a domnului Patapievici in studiourile Antenei 3 (eu nu l-am vazut decat o data in cinci ani, venit acolo sa vorbeasca despre expozitia cu poneiul de la NY). Daca nu e vorba de intunecarea mintii prin ura, atunci restul speculatiilor care se pot face despre halucinatiile doamnei Barlogeanu care il vede pe domnul Patapievici sustinandu-l pe Traian Basescu la Antena 3 tin de un registru care e mai bine sa nu fie numit.
@Alina
V-a placut emisiunea de aseara cu Plesu si Liiceanu? Ha, ha, ha… Tara arde si baba se piaptana cu carare pe mijloc… isi pune si bigudiuri… ba imbraca si o fusta sexy ca sa atraga priviri… languroase…
O mai mare inadecvare cu lumea romaneasca nu cred sa existe… Ce ne ofera aceasta emisiune? Cu ce ramanem de pe urma vizionarii? Cu nimic… E o discutie sterila, filosofarda, obositoare, in care Liiceanu e plin de el, avand si un sictir metafizic, iar Plesu e crispat, n-are naturalete.
Romanii, hai sa nu folosesc cuvinte mari, telespectatorii au nevoie sa afle parerea celor doi despre Romania si lume, „spera” – „speranta” a fost o tema discutata – ca Plesu si Liiceanu sa desluseasca mai bine actualitatea romaneasca. De ce nu se apleaca, fiind doi reprezentanti ilustri ai societatii civile, spre proastele intocmiri ale lumii noastre?
Prima emisiune: despre speranta…
A doua emisiune: despre prostie…
A treia emisiune: despre ura…
O emisiune nu e un curs universitar de „Etica”.
As vrea sa aflu:
1. Cum putem iesi din marasmul politic?
2. Ce parere au cei doi distinsi eseisti despre Traian Basescu si guvernul Boc?
3. Cu cine si dupa ce criterii ar trebui sa voteze romanii?
4. Ce inseamna perpetuarea ramasitelor comunismului in viata politica actuala?
5. A fost condamnarea comunismului un gest de parada sau un fapt care a clarificat istoria Romaniei?
6. Ce mai inseamna azi societate civila? Este GDS o organizatie care sanctioneaza greselile puterii sau una care ridica osanale presedintelui Basescu?
7. Daca vorbim despre „speranta”… ce „speranta” avem cu guvernul Boc?
8. Daca vorbim despre „prostie”… doamna Udrea este o „femeie cultivata” sau „o proasta”?
9. Daca vorbim despre „ura”… masurile de austeritate (taierea salariilor profesorilor si a medicilor) sunt expresia unei „uri” sau unei mari „iubiri” a guvernantilor?
10. Aceasta emisiune are legatura cu telespectatorii sau e doar magulirea orgoliului celor doi de a aparea la tv?
O emisiune tv n-ar presupune ceva controversa, ceva dispute, cateva puncte de divergenta?
Aseara, cei doi s-au laudat reciproc, si-au facut complimente, mai lipsea preotul, casatoria, darul si urarea „casa de piatra”…
… dar nici cu Sorin Adam Matei nu mi-e rusine…
Moartea audientei tv: o emisiune intre Sorin Adam Matei (cu accentul lui de american nascut si crescut la Brasov. de ce Norman Manea vorbeste o curata limba romana, iar SAM o poceste americaneste) si Gabriel Liiceanu, cu accentul lui de filosof, cu cuvinte-tabu (cucufonia a fost premeditata): „oroare”, „fiinta”, „inlauntrul meu”, „fiinta launtrica”, „cale”, asezare”, „risipire”, „smintire” etc etc etc
Eu vad in aparitia volumului Idolii forului si un vector firesc de modernizare a Romaniei.
La noi inca se manifesta mentalitati de tip medieval, caracterizate prin satisfacerea in plan local a tuturor necesitatilor. Acest fapt a facut sa apara si meseriasii buni la toate – categorie cu care noi romanii inca ne mandrim: \”Mi-am facut casa singur -totul e facut de mana mea.\”
In alt plan – inca suntem nauciti de faptul ca statul nu mai e \”tatuca\” care ne da case si slujbe si ne scoleste copii.
Iata ca si in plan cultural aderam inca la opinia intelecualului public – tatuca – a carui opinie o pretuim si care le stie pe toate: pe cine sa apreciem, pe cine sa uram, ce e prostia, invidia, ura . . .
Toata stima pentru emisiunea de aseara: 50 de minute cu Plesu si Liiceanu: a fost o emisiune intersanta si placuta, dar daca cineva de la concurenta ar citi Idolii forului si ar face o emisiune cu un moderator cu notorietate (Esca) dar in loc sa invite tatucii buni la toate, emisiune de emisiune, ar invita la fiecare emisiune specialisti renumiti in domeniul discutat?
Poate nu e neaparat cel mai bun exemplu – dar si in Romania de azi e necesar ca zidarul sa ridice casa la rosu iar electricianul sa faca instalatia electrica . . . etc.
@cititor cu discernamant
Mi-ar fi placut sa ma bucur de discernamantul dvs. pe fond si nu pe aspecte formale – care au si ele insa importanta lor – prin urmare va invit sa cititi revista Elle din noiembrie 2010, in care veti gasi la dl. Patapievici si confesiunea de tipul „Presedintele Basescu m-a cucerit cu ….”
Despre ce vorbim insa, pe fond: am recitit articolul si se confirma faptul ca dl. Patapievici nu are importanta unei tinte – este un simplu exemplu. Daca autoarea ar fi tratat explicit problema raportului intelectual public – putere, tema importanta in Idolii Forului – dl. Patapievici ar fi meritat sa devina o tinta, fiind candidatul ideal: A oferit: suport direct prin articole de presa (a se vedea EVZ), s-a riscat prin iesirea socanta la rampa in stilul lui Patriciu chiar inainte de turul doi (vezi caseta cu Geoana) si a avut bafta ca presedintele Basescu sa fie ales si cu voturile exprimate in in circumscriptiile de vot din sediile ICR din strainatate- ce s-au bucurat de o prezenta record (e un fapt verificabil).
A primit: Doua numiri la conducerea ICR – cu buget mai mare ca unele ministere, si o decorare cu Ordinul national pentru serviciu credincios in grad de cavaler (verificabil). E mult? E putin? Eu cred ca e edificator.
@ SAM
Cred ca glumiti. Banuiesc ca stiti ce este o doctrina. Unde sunt doctrinele in cartea de care vorbiti, in afara de cea a lui F. Bacon despre idolii forului?
Dle Sever, va invit sa cititi cartea Idolii Forului. Doctrine si idei cat poftiti.
Stimata doamna, mi-ati raspuns printr-un potop de cuvinte la o intrebare simpla: intrucat ati pus in ghilimele o fraza pe care i-o atribuiti domnului Patapievici, aveti obligatia morala de a-mi raspunde factual la intrebare: unde a scris domnul Patapievici asa ceva? Nu-mi spuneti ca acest lucru se degaja din multe interventii de-ale lui, caci nu ati folosit o parafraza, cu cuvintele dumneavoastra, ale unor interventii pe care asa le-ati inteles, ci ati folosit un citat. Daca aveti onoare intelectuala, dati sursa citatului. Daca nu o dati, inseamna ca sunteti lipsita de onoare intelectuala si v-ati facut deja cunoscuta cititorilor Observatorului cultural printr-un fals intelectual. In alta ordine de idei, nu este delirul in care sunteti angajata prin acest tip de raspuns pe care mi l-ati dat, o ilustrare perfecta a teoriei dumneavoastra privind violenta?
[email protected].
Nu ai inteles nimic. Nu pentru comentatorii de pe forum este mesajul ci pentru cei care pretind ca fac cultura. Cultura pentru cine?
@ sever
Sa inteleg ca atata timp cat nu ne exprimam in publicatii propria viziune (in fond cine le-ar publica avand in vedere mafia ce domneste in lumea cartii) nu avem dreptul la comentarii si discernamant?!? NU avem drept la opinie si cuvant pentru ca nu „ne-am facut inca cititorii”?!?
Trebuie sa inghitim toata impostura asta de cultura pe care unul sau altul foarte cunoscut si cu cititori o striga pe toate gardurile?
Poate ca e si asta un fenomen de analizat: „vaca sacra” (cum spunea autoarea) numita publicatie versus spatiul de libertate reprezentat de mijloacele alternative de comunicare (ex. internetul). Ia uite domne’, daca public e ok, daca scriu pe internet n-are nici o valoare!
Reveniti cu picioarele in adevarata lume, unde canonul (fie el cultural sau publicistic) nu mai e DEMULT in voga.
Nu va inteleg. Va ciorovaiti intre voi, grupuri minuscule. Unde va sunt ideile si doctrtinele? Pe ce va certati si acuzati? Unde va sunt cititorii? La aceste intrebari trebuie sa raspundeti!
Vad, stimate cititor cu discernamint, ca reactualizati acelasi pattern care impiedica functionarea fireasca a spatiului public. Nu ati auzit de mine, prin urmare, putin conteaza tema la care ma refer, dumneavoastra va faceti treaba recurgind la retorica reducerii la necunoscut si, implicit, la absurd, a oponentului, facind scheme de analogie cu redactorii Observatorului Cultural, fără să sesizati, cu tot discernaintul dumneavoastra, ca n-am facut nimic altceva decit sa aplic o grila de interpretare care merge in terenul romanesc, de parca aici ar fi fost inventat mecanismul sacralizarii „gastilor” culturale (dar, spre deosebire de alte spatii in care oamenii sunt mai reflexivi, la noi inca functioneaza impecabil acest simulacru). Dezbaterea, in bunul obicei romanesc, trece repede de la idei, la oameni. E, pur si simplu, mai comod sa faci asta decit sa analizezi pertinenta unui rationament si sa admiti demascarea unui joc al gindirii mitologizante.
Revenind la chestiunea care va framinta, spun ca am indicat sursa afirmatiei domnului Plesu doar pentru ca e „calda”. Cit despre dl HRP, ideea evocata in articol se regaseste intr-o serie de luari de pozitie favorabile presedintelui (ce-i mai rau, chiar din campania electorala – vreti sa le insiram? Va remintesc ca unele sunt de un penibil care cade greu), toate subsumate aceluiasi registru al respectului orb si sfint prin care se origineaza, permanent, un grup de putere. Banuiesc ca urmariti evz si Antena 3, canale pe care a incercat dl HRP sa ne convinga de multele atu-uri ale presedintelui, inclusiv de acela ca nu este un scelerat, n-a comis nici crime, nici violuri, si, in mare, cam asta a fost maniera in care dl HRP si-a construit capitalul sau cultural „intangibil” in anii din urma sau, ca sa-l citez pe B. Anania, cam asta a fost „felul in care a dat rau in gropi” dl. despre care vorbim. Vreau sa va spun ca am fost pe deplin constienta de riscul pe care mi-l asum dind curs unei nevoi – filantropice si masochiste – de a evoca niste nume de intelectuali care au devenit mai „ideologici” decit chiar clasa politica la care s-au aliniat informal, sau chiar formal.
Sper ca discernamintul dumneavoastra sa va faca sa reveniti la idei, pentru ca daca va fixati pe oameni, ati pierdut: n-o sa stiti niciodata, cu adevarat, cine sunt ei (cu siguranta cv-ul meu nu v-ar ajuta in acest sens). Dar daca incercati sa analizati ideile lor, aveti sansa sa deconstruiti emotivitatea atasata unor pozitii diferite si sa accedeti, cu adevarat, la universulul cognitiv al unui om care, pur si simplu, exprima o opinie. Nu asta conteaza intr-o lume sanatoasa?
Hopa! Au sarit ciracii „elitei”. Era inevitabil. Cei nominalizati nu au nici curajul nici onestitatea sa intervina, isi trimit aparatorii, ca de obicei.
In mod eronat am atribuit articolul domnului Sorin Adam Matei, dar ulterior am observat ca paleta de autori de articole de dezinformare tip \”Observator cultural\” s-a imbogatit cu inca un nume (dupa O. Simonca si C. Musat) de care marturisesc ca nu am auzit pana acum. Intrebarea ramane valabila pentru doamna Barlogeanu, care sper sa aiba onestitatea intelectuala de a da sursa citatului atribuit lui HRP. De altfel, in cazul domnului Plesu vad ca a specificat revista si numarul din care a citat.
Si unde spunea, domnule Matei, HRP chestia asta: „cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător“? Discernamantul meu de cititor al dumneavoastra si al domnului Patapievici imi spune ca fie inventati, fie rastalmaciti. Dar mai stii? Astept cu nerabdare sursa citatului.
O excelenta si inteligenta pledoarie pentru o ordine naturala a valorilor in locul celei artificiale \\\”construita\\\” de anumite grupuri autointitulate elitiste, promotoare ale unor pozitii nu doar culturale ci si ideologice si politice care, prin rigiditatea lor, le fac incapabile sa accepte pluralismul si diversitatea opiniilor. O analiza echilibrata care se distinge printr-un discurs elevat si convingator. O analiza care ar merita dezvoltata. Felicitari.
Da, recenzia ar merita extinsa intr-un eseu despre violenta simbolica in cultura…
@ Lavinia Barlogeanu
Tema complicata si plina de obstacole/capcane. Extrem de placuta lectura recenziei incitante, in care elementele analitice de antroplogie culturala si psiho-semantica sint prezentate cu atita umor si detasare de ranchiuna. Multumiri.
Multumesc mult pentru aprecierea dumneavoastra. Nu am intrat in culisele mediului academic – de aceasta data – si din lipsa de spatiu, si pentru ca „vad” aici o tema interesanta si mare, care ar merita o abordare in sine. Hm, ma provocati!?
Am apreciat grila interpretativa adoptata in articol, stilul si „wit”-ul autoarei.
Mi-ar fi placut insa sa aflu mai multe despre impostura care domneste in mediul academic… Eventual intr-un articol ulterior?..
„(tirajul fiind epuizat la numai cîteva luni după apariţie).” – nu cred ca e chiar asa. In Iasi cunosc librarii care inca mai au cartea (fara sa primeasca vreun „nou lot”).