Dinescu, ultimul dans
Mircea DINESCU - Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010)
- 11-02-2011
- Nr. 562
-
Daniel CRISTEA-ENACHE
- Literatură
- 2 Comentarii
Asistăm, în vremea din urmă, la o serie de comeback-uri, în proză şi mai ales în poezie, dorite cît mai convingătoare artistic şi utilizînd o strategie sofisticată de „supunere“ a pieţei noastre de carte dintr-un interior de nişă. Romanul îndelung aşteptat al lui Ioan Groşan, volumul nou de versuri al lui Ion Mureşan şi suita de „poezii noi“ purtînd semnătura lui Mircea Dinescu au în comun nu doar o prelungită gestaţie, ci şi apariţia lor la edituri mici, aproape personalizate. Acestea se vor dedica integral susţinerii Cărţii (cu voită majusculă), pe care specialiştii şi publicul mai larg culturalizat o aşteaptă de ani buni; în timp ce, la editurile solide, cu producţie în flux continuu, numărul consistent de titluri solicită o împărţire a atenţiei critice şi produce o adevărată, plăcută, zăpăceală a cititorilor. Un fel de trubadur post-postmodern Dacă-i bal, bal să fie, pare că şi-au spus în barbă, înfrăţiţi, editorul mic şi autorul mare, primul legîndu-şi ambarcaţiunea de un nume greu, al doilea simţind că întoarcerea trebuie marcată prin condiţii speciale de publicare. Iar la acest punct, Mircea Dinescu o ia – ca în atîtea rînduri – pe cont propriu. Volumul său Femeile din secolul trecut e însoţit de un […]
Mi-a placut foarte mult „Intilnire cu un necunoscut” de Gabriel Liiceanu, o carte formidabila despre care n-a scris mai nimeni. Mi-a placut foarte mult „Provizorat” de Gabriela Adamesteanu, un mare roman pe care alti cronicari l-au citit prost si l-au interpretat rau. In opinia mea, ambele s-au numarat printre cartile anului 2010. Am spus asta peste tot.
Mi-a placut foarte mult numai o foarte mica parte, din pacate, din cartea lui Mircea Dinescu. L-am criticat, prin urmare, pe unul dintre poetii mei preferati.
Nu stiu daca sunt tinar si destept, dar stiu ca am spus de fiecare data ce am crezut. Am fost, adicatelea, „sincer”. Fiti si dvs. sincer(a). Cine e „cami”?
Eu am anuntat ca nu raspund la comentariile cititorilor, pe forumul Obs. Pentru dvs. am facut o exceptie. Stiti, in general ma plictiseste sa ma justific cu ce fac si cu ce nu fac, in fata unor nickname-uri sau a unor pseudonime.
Abia citeodata (cazul „prof. Horia Hatieganu” din RL), discutia devine realmente interesanta.
Buna analiza! Mi-ar placea sa fiti intotdeauna sincer. Se simte cand nu vreti sa suparati pe cineva (imi amintesc articolul despre „Intalnire cu un necunoscut” de G. Liiceanu: ati fost foarte bland atunci) sau cand faceti summa cum laude supralicitand (Ca in cazul cronicii despre Provizoratul G. Adamesteanu). Sunteti si tanar, si destept. Puteti sa fiti pe cont propriu de fiecare data, chiar daca nu e comod.