ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. O crimă patrimonială
- 11-02-2011
- Nr. 562
-
Daniel VIGHI
- Rubrici
- 1 Comentarii
ON-LINE Revin după o incursiune mai lungă prin lumea muzicală a cetăţii Timişoarei şi a împrejurimilor ei, la cutiile de pantofi cu fişele doamnei Deleanu de la Biblioteca Academiei, filiala locală, pe marginea presei oraşului din urmă cu două veacuri şi mai bine. Ceea ce ne interesează în articolele care vor urma va fi o lume puţin cunoscută: aceea a meseriilor, a negustorilor, a calfelor, a breslelor. O civilizaţie industrială care a interesat mai puţin în dimensiunea ei culturală şi de mentalitate publică, în cercetările de sociologie culturală, de antropologie urbană, de istorie a ideilor şi în dezbaterile despre moştenirile patrimoniale. Voi încerca să evoc lumea meşterilor bănăţeni şi cu mijloacele prozei prin care pot ilustra mai lesnicios felul în care această tradiţie a măistoriei şi a industriei, a negoţului şi a organizaţiilor subsecvente tradiţionale a lăsat urme în lumea din jur. O lume care piere, cred că a şi pierit deja! A mai rămas patrimoniul industrial. În Timişoara am luptat să salvăm cîteva din aceste moşteniri. Împreună cu cîţiva amici scriitori, istorici şi arhitecţi, am încercat să apărăm Abatorului orăşenesc lăsat fără acoperiş de noul său proprietar Ion Ţiriac. Reţeta este aceeaşi ca şi în cazul altor crime […]
Acelasi „jaf” se intimpla si la moara „Elisabeta” [sau „Bega”, cum doriti] situata pe Spaiul N. Titulescu. Moara, cu inceputuri in anul 1869, este modernizata in 1909 de familia Prohaska. Mai multe despre moara la http://www.tempo-poli.ro/forum/viewtopic.php?f=87&t=3678&start=128
Actualul proprietar Ovidiu Tender a lăsat de ani buni fără acoperiş moara doar, doar se va narui singura!