ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Sub fereastră, la maşina de cusut marca Singer

În fişa 3583 „Croitorul meşter H. Hoffmann face reclamă pentru stocul lui de haine bărbăteşti, paltoane şi haine de băieţi“. Sîntem în anul 1856, materialele costumelor enumerate de meşterul Hoffmann ne spun puţine lucruri astăzi. Încerc să văd ce pot identifica pe internet. În reclamă se face vorbire de stofele tuffel. Mai apoi cele pe nume lastrugs, biber, mylords, peruvienne. Nu găsesc mare lucru pe net. Stofele acestea, pe atunci „moderne şi bine lucrate“, după cum dă asigurări meşterul Hoffman în reclama din ziar sînt astăzi mari necunoscute. Găsesc totuşi că stofa biber ar putea fi banala ţesătură de bumbac.   În acelaşi an 1856 asistăm la inovaţii tip promotion menite să atragă publicul. Croitorul Wittman îşi are atelierul în casa „La trei coroane“, la etajul al II-lea. Publicul ţintă este de această dată cel feminin căruia i se pune „la dispoziţie un manual de croitorie“. Omul nostru supralicitează şi invită „persoanele care vor să ia lecţii de croitorie să-şi lase adresa în atelier“ (fişa 3746) La vreme de răscruci istorice, în războaie, cataclisme, deportări şi lagăre, croitorul este prezent undeva în decor. Întotdeauna necesar. De cele mai multe ori, în veacul XX, croieşte uniforme, împodobeşte chipie, face şi pe […]