„Mîndria“ unui torţionar

Colonelul Gheorghe Enoiu, născut la 4 noiembrie 1927 în satul Măniceşti, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, a fost unul dintre torţionarii notorii ai anilor cincizeci, participînd la multe dintre anchetele acelei perioade. Cruzimea şi bestialitatea arătate în timpul anchetelor i-au adus renumele de „măcelarul de la Interne“. Metoda lui favorită de anchetă era bătaia deţinuţilor cu pumnii şi picioarele, iar în timpul cercetărilor, obişnuia să se înfăşoare într-un cearşaf alb, pentru a nu se murdări cu sîngele celor torturaţi. Gheorghe Enoiu, de profesie tipograf zeţar, a intrat în Securitate la 1 august 1949, după absolvirea unui curs de 3 luni la Şcoala profesională a DGSP, unde fusese admis în urma unei recomandări a organizaţiei de partid din CFR.   După încadrarea în aparatul de anchete al Securităţii, Enoiu a ajuns în scurt timp anchetator-şef, iar ulterior, şef al acestei direcţii (1963-1967). Deşi în trecutul lui Enoiu se aflau şi „pete“ la dosar, acestea nu au constituit un impediment în cariera lui de torţionar. În cazul lui, au contat mai mult fidelitatea faţă de regimul comunist şi zelul cu care îşi îndeplinea sarcinile primite (anchetarea deţinuţilor politici). În 1948, trei dintre prietenii lui apropiaţi au fost reţinuţi pentru „activitate subversivă îndreptată împotriva […]