BIFURCAȚII. Bernhard Riemann
- 16-09-2011
- Nr. 592
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
Bernhard Riemann s-a născut la 17 septembrie 1826 și a murit la 20 iulie 1866. A trăit, așadar, numai patruzeci de ani, nici aceștia întregi. Din ei, matematică a făcut, cu larghețe, douăzeci: deși își uimise încă din școală profesorii prin capacitatea de calcul și raționament, la nouăsprezece ani a început să studieze filologia și teologia; abia după un an a acceptat tatăl lui să-l lase să studieze matematica. Și cu toate acestea, Riemann este, fără nici o îndoială, cel mai important matematician al epocii sale. Opera sa publicată ocupă abia un volum, dar contribuțiile sale au fost decisive în mai multe domenii ale matematicii. Astăzi, este imposibil să deschidem o revistă de matematică și să nu întîlnim, măcar o dată, numele lui. Vorbim despre integrale Riemann (este motivul pentru care numele acesta ar trebui să fie cunoscut oricui a terminat un liceu), despre suprafețe Riemann, despre spații Riemann etc. Numele său se leagă de domenii precum teoria măsurii, geometria algebrică și complexă, geometria diferențială, teoria numerelor. În această disciplină, de exemplu, a rămas încă și azi nedemonstrată așa-numita „ipoteză a lui Riemann“ despre distribuția zerourilor unei anumite funcții, numite zeta. Acum cîțiva ani, Fundația Clay a oferit un […]
Stimate dle Ornea,
Am citit intr-o carte de fundamentele matematicii (ale carei titlu/autor nu le mai stiu) un argument in favoarea faptului ca spatiul in care traim are exact 3 dimensiuni. Zicea acel autor ca intr-un spatiu cu n dimensiuni, datorita legilor de conservare a energiei, forta de atractie intre 2 corpuri situate la distanta d ar trebui sa fie data de formula
F = m1*m2 / d**(n-1)
Experienta insa arata ca exponentul lui d, in spatiul nostru, este 2 (cu o eroare sub 10**(-10)) ceea ce arata ca n = 3.