TEATRU. Eşti cine vreau eu să fii

„Nimeni nu cunoaşte urma peştelui în apă, urma păsării în aer sau urma bărbatului în femeie.“ În vremurile noastre, acest vechi proverb ar putea fi completat cu „…şi nimeni nu poate cunoaşte urma hackerului în calculatorul tău“. Dacă e aşa sau nu e o altă discuţie.   Arthur Kopit, dramaturg american de renume, cunoscut publicului romån, pune o altă problemă. Iarăşi, una care ne vine în minte odată cu intrarea reţelelor de socializare în vieţile noastre, odată cu timpul din ce în ce mai mare pe care-l petrecem în spaţiul virtual, cu fiecare site la care ne afiliem, cu fiecare parolă pe care trebuie s-o ţinem minte şi care trebuie să fie din ce în ce mai complicată ca să reziste.   Să reziste cui, la ce? Unui eventual atac al unui hacker. Dar ce-ar putea avea un hacker cu mine? Nici nu trebuie să aibă ceva. Poate s-o facă doar pentru că poate. Pentru că pot (BecauseHeCan) este şi răspunsul pe care ni-l dă Arthur Kopit, prin personajul său, Costa Astrakhan (hackerul) şi titlul piesei pe care regizorul Alexandru Måzgăreanu a montat-o la Teatrul Odeon.   Din punct de vedere IT, piesa lui Kopit este destul de datată. Scrisă […]