Julian Barnes, inamicul plictisului
- 28-10-2011
- Nr. 598
-
Dana IONESCU
- Focus
- 0 Comentarii
Pierderea, eşecul, despărţirea, inevitabilul şi iremediabilul delimitează sfera tematică a prozelor lui Julian Barnes din ultimii ani, fie că este vorba despre roman sau despre proză scurtă. The Sense of an Ending, cea mai nouă carte a sa, în curs de apariţie în seria de autor pe care Editura Nemira i-o dedică scriitorului, a fost precedat dePuls, un volum de povestiri despre neputinţă şi demonii ei, o varia-ţiune rafinată, pe mai multe voci, pe tema neliniştitoare care l-a acaparat pe prozator odată cu scrierea romanului Nimicul de temut. Pentru scriitorul britanic cel mai iubit de francezi în epoca noastră, dispariţia, destrămarea, alunecarea în necunoscut – căruia i-am putea spune, fără să greşim prea mult, neant – au devenit materia unei literaturi ce nu cade în monotonie şi nici în monomanie, aşa cum se întîmplă uneori cu alţi autori contemporani, unii dintre ei remarcabili. Pe Julian Barnes, care are bunul obicei de a nu se repeta de la o carte la alta, îl salvează, pe de o parte, convingerea, evident tradiţionalistă, că literatura de ficţiune este „încîntare, joacă şi o modalitate ciudat de intimă de a comunica cu oameni pe care nu-i vei cunoaşte niciodată“. Pe de altă parte, capacităţii sale […]