„Ce vrem să fie ţara asta peste 30 de ani?“

După alegerile din 1996, aţi vorbit în unele articole despre lipsa de coerenţă şi absenţa proiectelor la vechea opoziţie, la CDR. Acum credeţi că există un proiect? Nu ştiu dacă există un proiect. Pe patru ani nu se poate face un proiect care să-şi merite numele.   Atît durează ciclul electoral. Pentru ansamblul clasei politice a unei ţări, trebuie să existe, dacă este conştientă, un macroproiect de perspectivă, iar microproiectele sînt nuanţări de un tip sau altul, mai la dreapta sau mai la stînga. Corecturi. Partidele de dreapta permit acumularea, iar partidele de stînga redistribuie.   Am avut asemenea lucruri în România, acumulare şi redistribuire? N-am avut. De ce? Pentru că n-a existat un proiect general, de bază. N-a existat o orientare generală acceptată de toţi guvernanţii potenţiali. Nici orientările partidelor n-au fost coerente doctrinar. Au fost partide care au făcut o politică de azi pe mîine. N-am avut nici guvernări omogene, ci guverne de alianţă, care nu au avut eficacitate. […]   Cum ar trebui să arate proiectul de lungă durată de care aţi amintit? După părerea mea, proiectul de lungă durată ar trebui să plece de la cîteva întrebări simple. Cum vrei să fie populaţia României peste douăzeci […]