ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Absurdul la un veac distanţă

Nu se ştie niciodată care este duşmanul şi de unde răsare, vor spune peste un veac ideologii lumii moderne. În anii de la mijlocul veacului al XIX-lea, nici în Timişoara, nici altundeva nu prea „activa“ poliţia politică, şi asta cu toate că motive erau destule. Dacă ne-am lua strict după anunţurile din presa vremii, nu ar fi multe de găsit referitor la duşmanii ideologici. Iacătă, domnilor, „Regimentul chezaro-crăiesc 9 de jandarmerie ţine o licitaţie ptr. executarea de lenjerie. Sînt invitaţi: lenjerese cu practică şi alţi doritori. La cîştigarea licitaţiei se va depune o cauţiune  de 10% din plata ce se cuvine executantului“ (Tmsw. Ztg. 1857:121, fişa 5336). Prin urmare, mai nimic în măsură să stîrnească respectul faţă de autoritatea statală, deşi luptele politice existau, ungurii din dualism vor prigoni publicaţii, vor mai întemniţa, vor face tot ce pot ca să şubrezească imperiul prin dinamita naţionalismului cu care se vor angaja în luptă dreaptă de dimineaţa pînă seara şi care va sfîrşi, inevitabil, prin glonţul final al lui Gavrilo Prinkip îndreptat spre MS Arhiducele moştenitor Franz Ferdinand la Sarajevo. Sîntem, totuşi, departe de şurubăraiele strînse amarnic de cenzura de pe vremea stalinistă. După moartea tătucului popoarelor, spiritul sagace-analitic al lui Eugen […]