ARTE VIZUALE. Christian Paraschiv sau elogiul interogației

De la prima expoziție semnată de Christian Paraschiv, Tumulus (1978), care punea în centrul discursului corpul, devenirea, moartea, fatalitatea, pînă la Plecare/Departure (2011), cristalizată în jurul identității și transmutării, au trecut 33 de ani – interval cu conotații neotestamentare. Această referință este determinată de însuși discursul artistic și verbal al lui Christian  Paraschiv. Artistul a întreprins o călătorie inițiatică ce l-a purtat din zona Prolog(ului) spre cea a Bio Art-ului, fără a se putea spune că a aparținut sau aparține vreuneia dintre acestea.    Uneori sacerdot (expoziția Nomos, 2008, din Cuhnia Palatelor Brâncovenești, Mogoșoaia), alteori ucenic-vrăjitor (performance-ul Parcă sîntem și nu sîntem la fel, din 2011, de la Victoria Art Center, care a presupus prelevarea de ADN de la protagonist și de la cinci voluntari, apoi amestecarea mostrelor), niciodată profet și în nici un caz epicurian (deși o parte a criticii aduce în discuție obsesia artistului pentru „plăcerile cărnii“, interzise ca forme de artă în România comunistă), Paraschiv este un personaj autentic, ale cărui ipostaze de exprimare însumează în mod coerent antagonismele, deposedate în mod sistematic de contradicții și convertite în elemente complementare. Perioada de creație concretizată în Masculin/ Feminin este, dincolo de aspectul conjunctural abordat al androginiei, definitorie pentru […]