Design emblematic

În acest moment de schimbare a paradigmei contemporane – în care piața de artă, emergentă la noi, impune noi gusturi, teme și repere ideatice –, creația lui Teodor Graur se particularizează printr-o plinătate organică și prin stabilitate a discursului plastic.   La Galeria „Anca Poterașu“ (www.ancapoterasu.com), acesta propune o mică expoziție, dar cu o miză importantă, de dimensiunea unui program – Romanian Context: From Pop-Art to Genuine Design. Tavanul acestei galerii este „tapetat“ cu lucrări de pictură cu iz asumat amatoricesc, care reprezintă portrete iconice ale unor idoli ai pop-culturii din epoca vesperală a ceaușismului. Discret, pe una dintre ele am remarcat anul 1987. Graur picta atunci în răspăr. Sau în zeflemea, ludicul era o cauză. Totuși, ce i se putea reproșa în acel context istoric? Pictura lui era recognoscibilă pentru oricine dorea să o „contemple“, iar politrucul de orice calibru putea să-și rîdă în mustață, sau să privească suspicios peste umăr… Dar și artistul își putea îngădui să-l scruteze pe acesta din urmă, ghiduș, pe sub sprîncene.   Cum se percep aceste lucruri astăzi? Cel puțin în două feluri: întîi, cu nedumerire, și apoi, cu stupoare. Nedumerirea se consumă mai rapid decît stupoarea, pentru că ajungi să constați că […]