FANTASY & SCIENCE FICTION. Decembre
- 09-12-2011
- Nr. 604
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 9 Comentarii
Te uită cum ninge… dar pe la alții, mai pe la munte, pe la Predeal, Brașov și alte minunății de locuri. Bucureștiul e în așteptarea zăpezii – care sperăm să nu ne mai ia pe nepregătite – sau în așteptarea unor lucruri bune sau măcar nu mai rele ca în alți ani la vremea asta. Ce s-a întîmplat în micuța, dar vesela (uneori) comunitate F&SF românească în acest început de decembrie? Să vedem… Singura revistă care a apărut în aceste zile este Nautilus(revistanautilus.ro). Pe 1 decembrie, așa cum o face de cînd Marian Truță a preluat coodonarea revistei. În rest… nu știu exact de ce, dar nu mă mai atrage sumarul, nimic spectaculos, cam aceiași povestitori, aceiași articlieri cu texte prețioase, plictisite sau scrise parcă de cenacliști din anii ’80. Din cînd în cînd cîte un nume nou mai luminează sumarele cenușii: Alexandru Ioan Despina cu radarul lui (comentarii asupra prozei scurte publicate în luna precedentă, urmînd calea lui Mircea Coman, care de mai bine de un an face acest lucru cu mare succes pe blogul lui, Scifientland) sau Adina Barvinschi, cu recenziile ei pline de o prospețime necesară. Tot la nume noi, care mai înviorează atmosfera, l-am reținut pe […]
Nu stiu in ce calitate pot numi eu pe cei care nu fac o critica obiectiva. Nu mi se recunoaste nici o calitate; cand voi descoperi de ce, voi spune. Oricum, o calitate tot am; aceea de a avea indoieli. Nu sunt dintre cei care se baga singuri in seama si se autoafirma fara sa-i intrebe nimeni. In principal, mai scriu cate ceva. Critica o fac sa ma amuz; am observat ca se mai amuza si altii. Spre final, ca orice om, voi publica, cum am spus, o istorie subiectiva a SF-ului romanesc, cum l-am cunoscut si inteles eu. Oricine poate face asta; impactul e diferit. La Gaudeamusul recent, s-a facut coada pentru autografe la o carte a lui Cartarescu. O tanara a fost intrebata daca a mai citit vreo carte de acest autor. A spus ca nu. A fost intrebata, apoi, daca stie ceva despre autor. A spus ca nu, dar s-a asezat si ea acolo deoarece a vazut ca e coada. Poate se va face si la mine coada, nu pentru ce am scris, ci pentru ceea ce s-a auzit despre mine. Privind numele celor ce infesteaza cultura si SF-ul, criticii sunt libidinos de laudativi si pentru ca autorii de trei lei sunt mimoze. Unul m-a amenintat cu procesul pentru ca l-aș fi acuzat de plagiat. Nu l-am acuzat de plagiat, ci, dimpotriva, l-am laudat, spunand ca, daca slefuieste cateva asperitati, poate merge mai departe. Iti dai seama ce insemna sa-l acuz de plagiat; ma dadea in judecata pentru ultraj contra bunelor moravuri. Care moravuri? Cand afirmati ca neavenitii sunt multi, stiti dvs. ceva.Si nu m-am referit la tinerii de acum, ci la cei putin mai tineri decat mine sau cei cam de aceeasi varsta cu mine. nu sa vorbesc fara sa stiu. Cei criticati ar trebui sa stie ca nu ti-e prieten cel ce te lauda fara rost.
Cine sunt tinerii astia, domnule Martin? Nominalizati, ca nu cred ca se supara nimeni! Nu de alta, da-s multi rau…
VM si MH, am sa decid cand o sa am timp :))
sa lasam deci timpul…
Obiceiul tau de a avea dreptate cu orice pret e un lucru notabil. Doar acest lucru mi se pare notabil, dar poate duce la autoritarism, cum vedem. Nu vrei sa intelegi ca eu nu tratez lucrurile cu patima, ci cu raceala. Daca e sa se intample, se intampla; nu le fortez. De ce incerci sa crezi ca ti-ai format un public, cand ne aflam in epoca de piatra a science fiction-ului si cautam stramosi prin Anglia? Nu poti fi convins nici cu argumente si, culmea, tu crezi acelasi lucru despre mine. Sa lasam timpul sa decida! Cadem in ciondaneala.
da, Victor, tot ce faci tu e genial si iti aduce notorietatea (pe care, desigur n-o doresti, publicarea fiind pentru tine un dar din preaplinul etc.) chiar daca nu stie nimeni cind scoti o carte, pe cind cartile celoralti sint apa de ploaie. vad ca e foarte beton chestia asta frateasca, colegiala: daca un scritor vinde mai multe de 500 de exemplare atunci musai cartea e proasta, iar el a facut compromisuri, si-a vindut sufletul diavolului care sta la pinda printre tigai, cum ziceai. zau ca eu prefer sa mi se vinda carti,e printre tigai decit sa putrezeasca undeva intr-un beci.
Acea perioada se prelungeste prin existenta voastra. Eu nu m-am vaitat niciodata ca nu sunt bagat in seama, cum nu ma vait nici acum, cand voi continuati lucrurile dinainte de 1989. Urma alege. Cred ca e mai bine sa fii cunoscut la un tiraj de 100 de exemplare nevandute decat sa fii cunoscut prin vanzarea a mii de exemplare de apa de ploaie. Cum stai cu logica?
victore, in opinia mea e un succes sa ti se vinda cartile. unde aleg oamenii sa-si deschida librarille e treaba lor. adica stii? eu m-am cam saturat de cei care vind 20 de exemplare dintr-o carte si isi spun scriitori. daca numai 20 de oameni au nevoie de scrierile lor… ar putea sa se ocupe cu altele.
sa inteleg ca idealul tau e sa publici o carte si sa nu vinzi nici un exemplar? asta te-ar face genial, prespun, in ochii tai si ai admiratorilor, adica al celor carora le faci cadou cartile.
cit despre ce scriu eu aici… imi pare rau ca n-ai inteles de ce fac eu treaba asta de mai bine de 6 ani. tie nu-ti aduc nimic nou, sint convins ca stii toate astea. sau ar trebui sa le stii, ca unul care scrii uneori despre sefeul romanesc. din cite stiu, o parte din cei care citesc rubrica asta sint sefisti. dar numai o parte.
mai stii cum era in perioada aia in care ne adunam prin cenacluri sau pe la conventii (adica ceea ce numeam ghetoul sf) si ne plingeam ca nu ne baga nimeni in seama? am impresia ca, de la o vreme, unii au nostalgia acelei perioade.
Michael! Unul dintre criticii de mall esti tu. Ce ne aduci nou prin articolele astea? Dupa modelul tau, au venit tot felul de tineri sa consemneze una sau alta, pe tot felul de blog-uri, si au ajuns sa creada ca sunt critici si chiar scriitori. Poate ca, in acceptiunea ta, e un succes sa ti se vanda cartile in hipermarket, cu tigaile si spanacul.