Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAȚII. Noi, elita
- 16-12-2011
- Nr. 605
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 3 Comentarii
Cine are neșansa să participe la ședințe de varii feluri, de la cele de bloc la cele de Consiliu profesoral sau Senat, poate verifica, iar și iar, cu mereu proaspătă uimire, că nu Partidul Comunist, forța conducătoare a societății noastre de pînă în 1989, îi obliga pe oameni să se comporte așa cum o făceau. Partidul a știut doar să canalizeze toate energiile (parcă așa se spunea), a dat fiecăruia posibilitatea să-și manifeste tendințele naturale, să-și exprime plenar prostia și alte „calități“. Cu voie sau fără de voie, a organizat lucrurile ca răspuns unor nevoi organice ale indivizilor pe care le-a intuit perfect. Toți se plîngeau de ședințele de partid sau de sindicat, de învățămîntul politic, de informările politice, de faptul că erau obligați să ia parte și să cuvînteze. Celor mai mulți le plăcea! Doar așa se simțeau împliniți. Ba chiar, mulți au avut mare noroc că Ceaușescu monopolizase cultul personalității. Cîte omagii adresate șefilor mai mici nu s-au pierdut din cauza asta, risipindu-se doar în vorbe meșteșugite rostite încovoiat! Atîția ar fi vrut să-nchine ode și n-au fost lăsați… Acum s-a dat liber și la asta. Ședințele de la sfîrșitul acestui an, în care se schimbă garda și […]
Partidul Comunist n-a obligat pe nimeni la nimic : a omorît, a distrus, a curǎţat, a lobotomizat, a “fabricat” ‘’omul nou’’ : ACESTA ! VID !
‘’Partidul ….Comunist….. a dat’’ ( citat din text)
N-A DAT NIMIC !
A DAT cu capul de zid tot ce-a zis altfel şi tot ce n-a zis ca el, împrǎştiind creiere îngrǎşǎmînt în fabrici şi-ogoare şi-n vînt, şi A LUAT TOTUL, atît de mult încît azi capetele care-au mai rǎmas aici, nici mǎcar nu mai sînt goale, sînt pline de tot felul de resturi de….din”canalizare” : se vede cu ochiul liber, bineînţeles dacǎ e liber şi dacǎ ştie ce-i aia libertate şi întîmplǎtor mai ştie în plus sǎ priveascǎ potrivind în balanţǎ “crima” şi “porcǎria”, dar ASTA-evident, mǎ-ndoiesc.
De unde şi texte şi textul în care, ‘’bancurile’’ poartǎ amprenta, izul, miasma, gustul şi jegul, HAZului care Nu mAi e, decît EvidenţǍ, împroşcînd false-adevǎruri, diversiuni ieftine de prost gust, prǎpǎdite în lamentabile vome, bǎlǎcǎrindu-se jalnic într-o haitǎ indigen inteligentǎ bîrfind ca la piaţǎ ceea ce era de-aşteptat, desigur doar pentru ochiul acela care ştie sǎ şi priveascǎ concret, abil, nesupus, Liber. Libertatea se-nvaţǎ, nu se capǎtǎ. Se obţine cu greu.
Se pierde uşor. Avem Aici Dovada. Concluzia şi Sensul, gol goluţ, VID. Fǎrǎ sens.
CAPCANA a prins, prinde în continuare şi va prinde vîrtos tot ce “mişcǎ-n ţara asta…..” rîma, (d)racul, cel deştept cu state lungi şi acces la exprimare, cei cu schepsis, chatch, talent întorcînd cuvinte fine în castronul clocotind al intelighenţiei cu fumuri-faine, cîine de “establishment”.
Toţi dorit-au sǎ se-ajungǎ, uite-aici, chiar s-a(u) ajuns !
Amestecǎtura fuse ticluitǎ cu perversǎ preciziune şi subtilǎ-ieftinǎ înţelepciune pentru tinerele minţi fierbinţi, fǎrǎ şcoalǎ suficientǎ şi nervoşi fǎrǎ respect, neavînd prea multe studii, diplome avînd destule şi privind din altǎ lume ca aceea-n care mortul este încǎ, fremǎtînd parcǎ fierbinte pentru cel ce poate oare de mai poate face diferenţa între “dulce” şi “cu-minte”. Denumit de mulţi istorici, “Bunul Simţ”, un argument, chiar Argumentul. FIX. Tandem.
Bifurcaţii, crǎcǎnǎri, vîntul şuierǎ cu grijǎ clarǎ printre gǎurile reci din tigva goalǎ plinǎ doar cu gînduri moarte şi idei luate de-a gata dintr-un “self”, sincer şi suflet, de partid. Sus pregǎtit.
În rigolele istoriei puradei cu puţa-n zloatǎ se jucau de zor şi mîndri, construind castele-fraze de nisip pe care timpul în secunda urmǎtoare le lǎsau luate de spuma unui val firesc, de : apǎ.
Iar în groapa nemuririi academicieni diverşi şi gloate de intelectuali pierirau neştiuţi de stihuri multe, ploconii adǎugate cu scuipiciuri aromate temporar printre ceasloave tocmai, sǎ zîmbim aşa în treacǎt, cînd şi cînd, din gînd în gînduri ca-ntr-un film şi surd şi mut, alb şi negru plin de sînge, nevǎzut.
Iaca-cum CAPCANA prinde, HAŢ ! celor care încǎ nu prea ştiu sǎ punǎ pasul printre ierburile junglei, mahala cu sos picant.
Ea nu este, a Istoriei, exclusivǎ acadea, ci şi a Prostiei noastre, o podoabǎ faliment, subliniatǎ-aici cu rîvnǎ, dar un pic cam fǎrǎ carte, nefiresc sau pur şi simplu, straşnic, tele-multi prea ghidat cu-o voioşie aprigǎ de invidiat, pe ascuns timid şi harnic, de la Centru-inteligent.
CAPACUL CAPCANEI e frumos presǎrat, cu arome cuvinte amalgamuri şarade, de STAT.
NU CǍLCA ! CALCǍ ! Şi vei vedea !
CANALUL duce la CANAL ! Vei afla, nemurirea !
Nu-i aşa ??!!??
Nea Marine, eu am tot scris despre FS-„matematician”, chiar la rubrica asta. Premiul acesta, pe care eu îl consider descalificant pentru cei care l-au dat, nu vine de la secția de matematică a AR, ci de la o alta și nu e acordat pentru lucrări de matematică ci pentru unele de… zi tu, dacă știi. Aștept, deci, să se pronunțe și oameni mai apropiați de acel domeniu. Dacă vor. Dacă nu, să le fie de bine.
L.O.
Tomnai aflai ca A.R. dadu’ lui Smarandache, premiul „Traian Vuia” (pantru ‘jinerie), pen’ c-a scris ala lucrari „neutrozfice”…
Tomnai acum doua zile aflai ca acelashi ipochimen a luat un premiu pantru algerba, in 2009. Un domaneiu pan’ care io *
chiar activez*…
Cam *ce parere ai, bre*? Ca-mi e *greu* sa chiar crez ca *tu*, da pan’ Bucale, habar n-aveai de ce se chiar intampla?
Shi da: o repet *aicea*: am numit, Academia Romana, chiar asha: „KAKADEMIA ROMANA” – shi , te rog de-a ma chiar scuza, nu-mi pare catushi de putzin rau…
Nea Marin