KINObservator. Biserica, de la psihanaliză la volei

În filmul său din 1985, Slujba s-a sfîrşit (La Messa é finita), Nanni Moretti interpretează un preot catolic, care, revenit în oraşul natal, unde i se repartizase o parohie periferică, îşi vede propria credinţă pusă la grea încercare de către oamenii cei mai apropiaţi: tatăl său îşi părăseşte căminul pentru o femeie cu vreo 30 de ani mai tînără, sora sa intenţionează să avorteze fără a-i spune nimic logodnicului ei, un prieten rănit în amor se închide în casă şi îşi alungă amicii, altul este acuzat de terorism şi întemniţat, altul se converteşte la catolicism din interes, altul îşi ascunde homosexualitatea etc. Protagonistul încearcă să-i mîntuiască pe toţi, pînă cînd, conştientizîndu-şi eşecul, fuge tocmai în Patagonia, pentru a se salva măcar pe sine.   Selecţionat în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, Habemus Papam, cel mai nou film al lui Nanni Moretti, a fost iniţial învinuit – ca şi Corpo Celeste, primul lungmetraj al compatrioatei Alice Rohrwacher, inclus în secţiunea paralelă „Quinzaine des Réalisateurs“ – de anticlericalism. Totuşi, pentru Massimo Bertarelli de la Il Giornale, „Habemus Papam era o simfonie ecleziastică în comparaţie cu furia anticlericală a lui Corpo Celeste“. Şi, într-adevăr, regizoarea debutantă dovedeşte mult mai mult curaj […]