FANTASY & SCIENCE FICTION. Partida spaniolă (II): „SF-ul nostru e mai literar“

Michael Hăulică: Cred că pentru mulți sefiști români numele lui Paul Doru Mugur (totuși autor al unui volum, Psihonautica, despre care ați scris în Helion Online) este o necunoscută. De ce ați început cu Solomon și Rogoz, de ce ați încheiat cu Paul Doru Mugur? De ce nici un autor născut după 1980? Mircea Opriţa: După cum se vede, există doar cîteva texte ale unor autori manifestați în anii ’60. Lui Max Solomon, din care nu prea rămîne nimic ca romancier, i-am reținut povestirea Cerul de sticlă, care îl reabilitează, arătîndu-ne că și în periada aceea excesiv tehnicistă putea să încolțească un sîmbure de umor. N-am mai inclus, apoi, autori importanți din perspectiva istoriei genului, cum ar fi Vladimir Colin, pentru că am dorit să fac acum o antologie ilustrativă pentru SF-ul viu, cel din zilele noastre. Săsărman, Florin Manolescu, Mihail Grămescu și alți cîțiva, printre care cred că mă „prenumăr“ și eu, sîntem încă destul de activi ca să mai putem reprezenta SF-ul românesc antedecembrist, ba chiar și pe cel de astăzi, atunci cînd ne ajută inspirația. De pe la jumătate încolo, sumarul vă include pe voi, cei cărora vă admir energia creatoare și voința de a da o […]