Exilul, o experienţă veche cît lumea

În cea de-a doua sa carte, Lapte şi miere, care continuă pe linia dezvoltată în romanul său de debut, Băile Kiraly, cea a căutării identităţii, Jean Mattern vorbeşte despre o experienţă ce îşi are rădăcinile adînc în istorie – exilul: „Omenirea pare să găsească o tainică bucurie în acest ciclu al exilului reluat la nesfîrşit“. Jean Mattern, provenit dintr-o familie de emigranţi – tatăl, născut în Ciacova, lîngă Timişoara, şi mama, din Sopron, Ungaria, ambii avînd în familiile lor rădăcini evreieşti –, pune în discuţie aspectele complexe ale statutului de exilat, într-o naraţiune construită sub forma unui puzzle de amintiri ale unui bătrîn care, aflat pe moarte, încearcă încă să dea un sens cursului pe care l-a luat viaţa sa de exilat.   Cel de-Al Doilea Război Mondial, ameninţarea atît a naziştilor, cît şi a sovieticilor, familia destrămată (mama moartă, iar tatăl şi fraţii pierduţi sau morţi şi ei pe front), plecarea celui mai bun prieten şi simpatia acestuia pentru nazişti, dar şi faptul că, în familia sa de şvabi, existau strămoşi francezi îl determină să aleagă calea exilului, spre Franţa: „România comunistă ne alungase, ne expulzase, fugiserăm de teama închisorii sau a mizeriei“. Numai că ameninţarea comunismului îl urmăreşte […]