POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Avort
- 24-02-2012
- Nr. 613
-
Marius OPREA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Dimineaţa în care am mîncat pîine era sigur ceva luni sau marţi. Eram aşa de mic, de nu ştiam nimic. Dar totuşi, fără îndoială, vă spun: sigur era luni sau marţi, deoarece nu trăgeau clopotele şi luni şi marţi nu se îngroapă cu tragere de inimă şi de clopote, numai dacă e vorba de ceva special. Atunci locuiam lîngă un cimitir. A fost acea zi de luni sau marţi, cînd o femeie s-a aruncat sub tren şi noi pornind să vedem, cît de mici eram, nu am văzut ceva tulburător. Era doar aşa, ca o pictură pe nişte traverse şi şine de tren. Nu au tras nici atunci clopotele. Acasă, am mîncat pîine cu magiun, apoi şi o palmă de la soră-mea mai mare. Clopotele nu trag pentru Mitică. Nici pentru femeia ruptă în bucăţi şi de nimeni ştiută, atunci cînd ea a decis: asta e. O mamă mioritică, de frică să se ducă la părinţi să le spună că e „lăsată grea“? Din cîte am auzit pe atunci, aşa stăteau lucrurile. Era o fată din satul vecin. Asta e. Acum aş vrea să vă spun ce am găsit în timp. Celebrele prezervative chinezeşti cu fluturaşi. Înlocuite cu […]