Amos Oz: poveste de dragoste cu România
- 24-02-2012
- Nr. 613
-
Riri Sylvia MANOR
- Actualitate
- 3 Comentarii
La începutul anilor 2000, cînd am venit prima oară la Festivalul scriitoriilor de la Neptun, am constatat cît de puţin se ştia în România despre scriitorii israelieni consacraţi; nici unul dintre aceşti scriitori nu fusese invitat la Neptun. Am iniţiat atunci o asociaţie a scriitorilor români şi israelieni, avînd drept scop promovarea reciprocă a literaturii între România şi Israel. În acest cadru, am fost invitată de Uniunea Scriitorilor din România să pregătesc prezenţa delegaţiei scriitorilor israelieni, care urma să participe la prima editie a Festivalului „Zile si Nopti de literatură“, de la Neptun, în 2002. Tot în 2002, am avut privilegiul să urmez un semestru întreg cursurile profesorului Amos Oz la Universitatea din Neghev, la Beer Sheva. Pînă atunci îi cunoscusem talentul de mare scriitor, aclamat pe plan mondial şi laureat al celor mai de seamă premii, candidat la Premiul Nobel, scriitor care – aidoma lui Cehov – nu pune etichete, iubeşte oamenii aşa cum sînt ei. Romanul său Soţul meu, Michael, a fost ales printre cele 100 de romane cele mai importante ale secolului al XX-lea. Dar la cursurile Facultăţii de Literatură din Beer Sheva am descoperit încă o dimensiune a personalităţii sale: aceea de profesor înnăscut. Amos […]
… e de ajuns sa citesc aceste randuri, Amos Oz vorbeste despre Romania.
Multumesc doamnei Riri Sylvia Manor pentru intregul articol si acest citat, pe care il citesc acum, aflandu-ma departe de Romania:
„în zilele cît am stat în România, am avut impresia că ştiu aceste locuri, că-i cunosc dintotdeauna pe oamenii de acolo. Parcă şi mirosurile le ştiam de undeva. M-am împrietenit cu multă lume şi am comunicat firesc, de parcă am fi trăit o viaţă împreună. Pe urmă, am înţeles motivul. În Ierusalimul mandatar unde am copilărit, mă duceam adesea să-mi cumpăr dulciuri de la o mică prăvălie din vecinătate. Proprietarii erau români, vorbeau româneşte şi urechea mea de copil înregistra ritmul vorbirii lor, reţinea cuvintele. Odată i-am auzit pe cei doi, soţ şi soţie, proprietarii prăvăliei, fredonînd cîntece româneşti. Aroma acestei pravălioare, cîntecele, vorbirea mi-au revenit viu în minte, cînd mă plimbam pe străzi în România. Pe români i-am cunoscut, de asemenea, în kibbutz la Hulda… Compar dorul de locurile copilăriei ale evreilor români – care au emigrat purtînd în suflet necazurile, nedreptăţile, jignirile pe care le-au suferit uneori acolo – cu dorul pe care îl poţi avea după o femeie iubită care te-a părăsit, chiar dacă nu ţi-a fost întotdeauna bine cu ea“.
felicitari, doamna Riri Sylvia Manor!, stapaniti o minunata limba romana. respectele mele pentru modul in care ati contribuit la formarea unei relatii amicale si calduroase intre Amos Oz si Romania.
Multumesc scriitoarei si traducatoarei Riri Sylvia Manor pentru acest portret emotionant facut scriitorului Amos Oz. E un articol excelent, care contureaza imaginea unui scriitor pe care il citesc cu mare pasiune. „Sa cunosti o femeie”, „Poveste despre dragoste si intuneric”, „Odihna desavarsita” si „Cum sa lecuiesti un fanatic” sunt printre cartile mele favorite.
Doamnele Riri Sylvia Manor, Antoaneta Ralian si Denisa Comaneascu, domnii Eugen Uricaru, Radu Cosasu si Mircea Martin au contribuit la cunoasterea lui Amos Oz in Romania. Trebuie sa fim recunoscatori acestor personalitati pentru traducerea si cunoasterea lui Amos Oz. Conferinta de la Ateneul Roman cu domnul Gabriel Liiceanu, de luni, 27 februarie, o astept cu mare curiozitate. Am toata increderea ca va fi un dialog sclipitor la Ateneul Roman!
Dar, sa nu uitam sa apreciem meritele doamnei Riri Sylvia Manor pentru „povestea de dragoste cu Romania” a lui Amos Oz.