DE RECITIT. Puterea politică absolută

Consider, tovarăşe procuror, că orice putere politică absolută este o pedeapsă cerească pentru un grav păcat originar; cred că orice religie sau sistem filozofic ce acceptă degradarea sa în ideologie politică sau revoluţie devine automat o utopie demonică, fiindcă orice vis de a crea o societate sau un om nou prin teroare, minciuni sau crime nu este decît un lung proces de inorcizare prin izgonirea a tot ce este sacru în oameni şi în lume; […]„libertatea, dreptatea, fraternitatea“ nu sînt nişte simple lozinci ale unor revoluţii burgheze, franco-americane, ele sînt condiţii, metode şi scopuri sociale ce ne împiedică să devenim fiare sau, mai rău, sclavi; oricine le eludează sau încearcă să le falsifice întoarce istoria spre legile peşterilor şi morala haitelor flămînde; fiindcă nimic nu e întîmplător în această lume, materia e egală şi identică cu spiritul, ambele fiind inferioare sintezei lor pe care nu o cunoaştem, dar care ne cunoaşte; de aici privită, Istoria îmi apare ca un gigant cuprins de slăbiciunea de a visa utopii, omenirea e foarte grav bolnavă, medicamentele folosite sînt mincinoase şi iluzorii, majoritatea doctorilor sînt nebuni, spitalul întreg e minat, fiecare suflet şi fiecare monadă de luciditate au ajuns o rană purulentă, dureroasă, incurabilă; […]