Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Endemicul plagiat în şcoala românească
- 25-05-2012
- Nr. 625
-
Cristian CERCEL
- Actualitate
- 4 Comentarii
Întîia oară am plagiat, la scară mică, ce-i drept, în şcoala primară. Nu mai ştiu exact prin ce clasă eram, dar învăţătoarea ne-a dat temă să scriem o compunere în care să folosim „expresii frumoase“. Acestea din urmă erau de găsit în poezii ori în alte creaţii literare. Citeam, selectam ce ni se părea nouă că ar putea intra în categoria „expresii frumoase“, pentru ca apoi să utilizăm respectivele construcţii lingvistice în propria noastră compunere, despre venirea toamnei, a iernii sau mai ştiu eu a cui. Probabil că există o logică pedagogică de dezvoltare a creativităţii în spatele unui exerciţiu de acest tip: în acelaşi timp însă, e totuşi un soi de plagiat. Recunosc, nu mai ţin minte dacă în cadrul respectivelor compuneri eram obligaţi să punem „expresiile frumoase“ selectate de noi între ghilimele. Acesta a fost, oricum, doar începutul. Din gimnaziu încolo, m-am specializat încet-încet în plagiat şi acelaşi lucru l-au făcut aproape toţi colegii mei. Existau, desigur, diferenţieri, mai ales în liceu: unii, foarte puţini, nu plagiau nimic, alţii plagiau doar la anumite materii. În clasele cinci-opt, la orele de literatură română, profesoara ne dicta comentarii, noi le scriam conştiincios pe caiet. Cînd eram examinaţi, oral sau în […]
Cam nasoala trebshoara, cum chiar scritzi cu totzii…
Se-ncepe, cum scrie autorul, din fragezii ani d-ai copchilariei: ca, mde, *asha* au fo’ ashtia (profii lor) *chiar crescutzi*…
De catre cine? Pai, de catre *profii lor* (universitari)!
Care-au fo’ (la randu’ lor), crescutz’ de *altzi* profi (universitari). Avetz’, oare, v-o oarecare *problema*? Pare „nashpa”? Hai sa va explic: c-atunci (pan’ anii 40-50), cand mai tatz’ ai *buni* erau *timoratzi*, cand li se *bagau pa gat* chiar *aia* (care trebeau „facutz’ ” – mde, pi puncte)< uite, aia s-au speriat. Shi, s-au pus pa produs... Shi, uite-asha, ajunseram de unde eram, ca produceam profi de *liceu* impecabili, sa producem mai mult loaze. Nu, nu *totzi* care-au "ieshit" de pi bancile "socialiste" erau "loaze": numa' v-o 70%. Ca, *ereau mai multz'*! Ca, pan anii "mai vechi", terminau, cu diploma, v-o 10-20. Shi erau *buni*, dom'le! Acuma? Pai, "termina", *chiar* 'jdamii... Hai ca m-am saturat, va las, pentru ca mi-e *greatza*. Cum zacea cineva: o *aceasta greatza*... Numa' fain, Nea Marin
Imposibilitatea de a gasi, in oligopedagogia de la noi, un ministru al educatiei impune un audit daca nu cumva peste 40 la suta din universitarii nostri au autobiografii falsificate si pagini plagiate. Nu din vina dlor, ci din a infrastructurii intelectuale. Notele de lectura ale dlui Patapievici din Omul Recent nu pot fi verificate in bibliotecile noastre. Probabil 70% din ce se citeaza in lucrarile de atestat liceal, de licenta, de masterat sau doctorat se refera la opusuri inexistente sau inaccesibile in RO. Tara noastra sufera in postromânism de un sinucigas deficit de alimentare a bibliotecilor publice, trebuind a se colecta in prima urgenta de la marii capitalisti, incurajând filantropia, 2-3 miliarde euro, achizitionându-se periodice si carte occidentala universitara serioasa, materiale multimedia recente si soft didactic, restul reabilitarii privind digitizarea intregii prese vechi, incepând cu cea din intervalul 1912-1962.
D-le Cercel, oare credeti ca actualul regim socialist din Romania „plagiaza” activitatea regimului pre-revolutionar i.e 1989? Recentele evenimente parca incearca musamalizarea regimului ceausist prin eliminarea elementelor critice. Fara indoiala erau multe „puncte” bune in ancien regime cum ar fi lipsa de somaj, lipsa de electricitate si mai ales relatile de prietenie dintre oameni care stateau la coada adeseori pentru produse epuizate. In biblie cand stramosii se perindeau prin desert in Sinai dieta era foarte redusa consistand numai din mana cazuta din cer (se pare ca erau prepelite). S’au revoltat „turistii” si s’au reamintit de carnea pe care o mancau in Egipt. Chit ca carnea venea cu turnatoria la Securitate.
Indiferent daca aceste practici sunt incurajate sau nu, ce e valabil in orice caz este lipsa unei metode de cercetare. Metoda „noastra” consta doar in mix-ul de autori ( adesea texte pre 1979); tezele sunt ceva intre recenzie si o comparatie, pe logica lui „the more, the better”, si cu o contextualizare aiurea rau( tezele de doctorat 2005-2012 sunt accesibile pe site-ul UB). Asa ca… studentii sunt adesea „coordonatori” de volume auto imaginate. Cat despre profesori, ei s-au considerat traducatori de la bun inceput.