Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Castelul de nisip
- 15-06-2012
- Nr. 628
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 4 Comentarii
De la Roma sau de acasă, frustrarea și amărăciunea pe care le simt contemplînd, vai!, neputincios ce se petrece în Ministerul Educației și Cercetării (sportul, recunosc spăsit, nu-l urmăresc cum ar trebui) sînt aceleași. Ziua și schimbarea. În rău, zic eu. Alții zic altceva. Din păcate, se pare că nu se pot găsi criterii comune, așa că noțiunile de bine și de rău par sortite, în acest domeniu, unei veșnice interpretări. Vineri, cînd Federer pierdea semifinala de la Roland Garros la Djokovici, Polonia remiza cu Grecia în uvertura Euro 2012, iar noi ne pregăteam de alegerile locale, ieșea, tăcut, OM-ul cu schimbarea componenței Consiliului Național pentru Etică. Fără explicații. Pare o acțiune legală: și vechiul Consiliu fusese numit tot prin OM. Era compus, acela, din personalități cărora cu greu li se putea imputa ceva. E posibil ca și noii membri să fie oameni de o moralitate ireproșabilă și cu un dosar științific impecabil. Dar de ce schimbarea aceasta, cînd Consiliul era numit pentru patru ani și nu lucrase decît un an? E greu să nu te gîndești că graba asta are ceva legătură cu cazurile Mang, în care vechiul Consiliu nu apucase să se pronunțe. Sau, de vină va […]
de pe unde (in ROmania) stau *chiar* cu burta la soare & prind peshti de doua kile:
mi-s d-acord cu *toate* cele scrise de antescreetorii da p-acilea. Zau!
Solutzia marii probleme (ca, mde, banu’ nu se kmai ezista)? Simpla: sa *desfintzezi* pletora, ciupercaria aia
de pseudo-universitatzi (ca & acolo profului i se da salariu ala baban & „da” kiar nimika in schimb!)…
Capishi? Ordonantza da urgentza! Chiar cum au putut-o da, chiar *ei* (ca *nici ailaltzi* n-au facut-o, pentru ce ne doare mai tare, ashtia „noii”, care-s *precum* vechii)
cu privire la I.C.R.
Da-i *drept* ca-n privintza *asta*, ca am pierdut doua ore uitandu-ma pa sticla, ashtia „noii”, chiar aveau dreptate: ca, un vice (Mihaes) de la ICR a *facut* propaganda politica. De *aia* nu-l pot io suferi, de *aia* v-am scris, intrebandu-va cand opare-i vor da *ashtia* cu shutu-n kur?
O intrebare *pertinenta* in contextul acestei furtuni pantr-un pahar cu apa. Ca, mde, finul om da cultura H.-R. Patapievici *nu a facut-o*: l-a „delegat” pe M.M.
C-acolo, *chiar acolo*, ma scuzatz’: n-ai dreptu’ dom’le, n-ai *dreptu*, cand *eshti in acel post* sa *faci propaganda* – dacanu ma credetz’, ia de re-cetitz’ chiar
*rubrica* lui M.M. de pan’ ziaru’ cu pricinna: ca,
vezibine, unii crede ca pot „sta la masa” pa vecie. Se-nsheala: ca, daca linsul pan’ spate-i „ajuta” v-o vreme, pana la urma s-umplu da rahat…
No ghine, v-o scrisei & pa asta,
Nea Marin
Si v-am spus toate acestea Voua, pentru ca „am vazut un pic de lumina” si am venit si eu… o vietuitoare din sistem, care lupta pentru o idee la a carei materializare viseaza inca de pe vremea in care era elev de liceu – nu stiu daca pe vremea aceea ma numea cineva educabil – probabil si datorita unor profesori mai luminati, care mi-au dat lumina printr-un curriculum ascuns, pentru linistea lor si a noastra; la o caatedra mica dintr-un sat din tara asta incerc sa aduc ceva nou in didactica si ma pun impotriva curentului suparandu-i fara sa vreau pe cei care se straduiessc sa dea bine la „indrumare si control”, oameni si ei, de altfel, ca si mine, tot de aici isi castiga si ei painea, dar care duc politica lui „asa trebuie, asa fac”. Ma supar si pe mine, pentru ca sunt momente in care zic „de ce naiba nu pot sa fac si eu ce face toata lumea si cu asta basta, ce ma costa sa desenez si eu frumos pe hartie…”? Cu mai bine de zece ani in urma aveam un director care venea „ni tam – ni sam” in ora si insista sa ma inveete cum sa le dictez copiilor; ce e aia invatare prin descoperire? mai tarziu mi-a dat dreptate, dar era prea tarziu pentru mine. Apoi au navalit parintii elevilor, care fusesera obisnuiti cu date de-a gata si invatate pe de rost.Alt scandal. Acum vine altul, mai destept decat mine, deh, care imi aplica o eticheta pe care se poate citi ca nu lucrez conform exigentelor: elevului ii trebuie informatie si evaluare – chipurile „fidbec”, ca si cum in secventa asta este obligatoriu sa se afle dovada ca elevul a metabolizat intr-o ora exact ce ti-ai propus tu la obiective. Invatare centrata pe elev…haide, bre. Nu-ti vine sa o dai in ideea ca este undeva o teorie a conspiratiei? ti se cer tot mai multe forme fara fond, ca sa nu mai ai timp sa gandesti reformator. Adica sa nu mai ai timp sa gandesti, ce mai? Situatiile statistico-matematice din care lipseste componenta particularitatilor de varsta ale elevilor, aceasta fiind prinsa – daca e prinsa si acolo – la capitolul „puncte slabe” sau „amenintari”. Dv. scrieti mai sus ca va indoiti in legatura cu ceva. Pai asta e chiar o trasatura a celui care gandeste liber. Cei mai multi, multi de tot, nu se indoiesc. Executa. As lua toate acceptiile acestui cuvant, sa-mi fie cu iertare.
Am comentat si eu pe marginea articolului de la politic, dar vad ca lacramatia mea s-ar fi potrivit mult mai bine aici. da, este o solutie, singura, se pare, sa tinem la ce se poate face bun, la ideea despre care stim ca e buna, in contra sistemului. Dar stiti cu ce se soldeaza, nu-i asa? esti un fel de Oblio. Asta in mintea ta si pentru „linistea” ta, pentru ca aceia care-ti pun o eticheta si ceilalti membrii din intreprinderea in care semnezi condica, care se intorc cu spatele la tine, nu numai ca nu l’au citit sau vazut pe Oblio, ei nu au prea citit in general…
Se pare „ca carmaciul” nu a fost prea mester. Ori lopetica nu era buna, ori nisipul nu era de calitate, ori arhitectul nu avea multa scoala. Da’ nu-i bai. Vorba aceea, idei sunt, gaste nu prea. Asa ca mai bagi un leu, mai tragi o data. Pe criza asta, insa, leii sunt rari.