Mina de aur de la ICR

Ce este mai profitabil pentru un grup politic – nu are sens să vorbim, în momentul actual, despre ideologii politice şi nici măcar despre partide – care vine la putere în România? Să depolitizeze ICR-ul, TVR-ul şi SRR-ul, cîştigînd un beneficiu de imagine limitat? Sau să le folosească, la fel ca predecesorii lor, pe post de „mine de aur“, asigurînd controlul unei părţi a mass-media şi oferind recompense generoase intelectualilor care combat „de partea bună“? Sigur, cei care ar depolitiza aceste instituţii ar rămîne, poate, în istorie, însă gestul depolitizării ar reprezenta un atac împotriva mecanismului însuşi care a adus la putere grupul politic respectiv.   Din păcate, actuala conducere a ICR nu este străină de acest mecanism. Preluînd ICR-ul la mai puţin de o lună de la alegerile din decembrie 2004, după ce, încă de la înfiinţare, fosta FCR fusese obiectul unor necontenite contestări, actuala conducere şi-a expus imediat crezul: „Fiecare vine cu oamenii lui“. Am fost, întîmplător, martorul acelei schimbări de putere, lucrînd pe atunci chiar la ICR. O parte dintre foştii angajaţi au fost demişi, o parte dintre publicaţii au fost închise în grabă, multe dintre vechile proiecte au fost imediat abandonate – fapt care se întîmplă […]