Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Cîteva întrebări simple
- 10-08-2012
- Nr. 636
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 11 Comentarii
În săptămîna din urmă – de mai multă vreme, de fapt –, am senzația că un mare număr de oameni și-a pierdut sau își ignoră cu bună-știință uzul rațiunii. Am impresia că inclusiv oameni de toată isprava, care, de obicei, știu să argumenteze corect, amestecă acum criteriile, siluiesc logica și produc raționamente complet false. Văd scriitori serioși care fac pe analiștii politici și își umplu rubricile cu iresponsabile pamflete sprințare, calcă în picioare principii pentru un calambur. Încep să cred că e deja inutil să mai încerc să dialoghez cu ei pentru că, nu doar în situația dată, dacă nu acceptăm cu toții același sistem axiomatic și aceleași reguli de deducție logică, orice discuție devine imposibilă. Celorlalți însă, oameni cu alte opinii decît ale mele, dar care încă judecă fără patimă, corect, conform legilor uzuale ale logicii, fără să introducă, în mod arbitrar, ipoteze sau criterii noi, celor care au ca scop aflarea și afirmarea adevărului, iar nu justificarea, cu orice preț, a unor concluzii deja trase – îndrăznesc să le adresez cîteva întrebări grupate în trei probleme după modelul pe care îl știe orice elev: întîi ipoteza („ce se dă“), apoi întrebările („ce se cere“) la care trebuie răspuns […]
Sesizez cumva o nuanță de autoreferențialitate în intervenția dumneavoastră?
Altfel, îmi aduce aminte de replica rabinului: „eu sfaturi aș mai avea, dar nu mai ai tu gîște”.
Domnu Ornea, raspunsuri aveti, ca de intrebari suntem satui?
Excelent articol, dle Liviu Ornea !
Intrebarea 3. Mai intai, vreau sa precizez ca, potrivit CCR, presedintele a incalcat in mod cert Constitutia (cu dovezi acceptate de Curte), dar nu in mod grav, mai exact nu exista dovezi ca a incalcat-o in mod grav. Parlamentarii USL sunt convinsi, insa, ca a incalcat-o in mod grav, si unii au argumente serioase. Pana si CCR a lasat la latitudinea lor sa aprecieze gravitatea declaratiilor rasiste ale lui Basescu (exemplu: „Mai avem o problema care trebuie spusa si care face dificila integrarea rromilor nomazi – foarte putini vor sa munceasca. Multi dintre ei, in mod traditional, traiesc din ce fura”).
Sa revin, insa, la intrebare: n-ar trebui, oare, demisi si parlamentarii, cand oamenii isi pierd increderea in ei? Raspunderea este individuala, nu colectiva. Daca un anumit parlamentar este contestat de alegatorii din colegiul lui si daca ii pot fi imputate anumite fapte sau declaratii concrete, in contradictie cu legile in vigoare sau cu ce a promis in campanie, eu sunt de acord sa fie supus unei proceduri asemanatoare. Nu mi-e teama de instabilitate, pentru ca intr-o tara ideala, politicienii ar trebui sa nu fie foarte importanti. Lucrurile ar trebui sa mearga de la sine, in cea mai mare parte a timpului, fara interventia politicienilor.
Intrebarea 4. In mediul in care lucrez eu, plagiatul reprezinta normalitatea. Sunt lucrari de gradul I copiate integral din diverse surse (chiar si din manuale de liceu), fara ghilimele, fara trimiteri. Cu toate acestea, sunt notate cu 10 de catre profesori universitari (inclusiv din marile universitati), unii dintre ei semnatari ai petitiilor in care se cere demisia plagiatorului Ponta. Nu ma scarbesc oamenii astia, desi eu nu plagiez, asa cum nu ma scarbeau cei care copiau in liceu si-n facultate, desi eu nu copiam. Sunt prea multi oameni de care ar trebui sa-mi fie scarba! M-am obisnuit cu ei, asta-i adevarul si-asa era normal sa se-ntample. La Ponta nu plagiatul in sine m-a indignat, ci modul in care a incercat sa-l acopere. Pentru asta i-as cere demisia, nu pentru plagiat.
In alta ordine de idei, diferenta dintre plagiat si alte forme de furt n-o facem noi, ci legile. Plagiatul nu este considerat infractiune decat daca este facut fara consimtamantul celui plagiat, iar ancheta penala se declanseaza numai in urma plangerii fromulate de cel plagiat.
In legatura cu intrebarea 1: presupun ca n-ar mai fi fost nimeni interesat de actualizarea listelor, dar asta nu dovedeste nimic. Cand un absolvent de liceu obtine la bac o nota mai mica decat se astepta si afla, ulterior, ca o parte din subiecte nu era inclusa in programa de examen, el are tot dreptul sa conteste examenul, indiferent ce-ar fi facut in cazul in care ar fi fost multumit de nota.
Dupa cum vezi, eu privesc lucrurile din punctul de vedere al votantilor DA, nu din al organizatorilor. Tot astfel, daca prezenta la vot ar fi depasit 50%, era dreptul sustinatorilor lui Basescu sa caute fraude cu lumanarea, mult mai atent decat ar fi facut-o in eventualitatea invalidarii imediate.
Nu intra in obligatiile combatantilor sa vegheze asupra legalitatii activitatilor legate de referendum. Nu trebuie confundata puterea executiva (care are asemenea raspunderi) cu votantii anti-Basescu (si nici macar cu membrii partidelor din USL).
Intrebarea 2: trebuie tinut cont de opiniile tuturor, in masura in care lucrul acesta este posibil. Daca 7 milioane de oameni au impresia ca sunt pacaliti (prin liste umflate cu morti sau mai stiu eu cum), e mai bine sa se verifice listele post-factum, chiar daca procedura este atipica si se cam stie dinainte ca rezultatul va ramane acelasi. Daca prezenta la vot ar fi depasit 50% si doua milioane de oameni (sau 11, nu conteaza) ar fi fost convinsi ca s-au comis fraude imense, de natura a fi modificat rezultatul referendumului, decizia validarii ar fi trebui amanata pana la finalizarea anchetelor legate de fraudare.
Acuma, sigur ca se pune intrebarea: cum au ajuns unii sa creada ca pe liste sunt milioane de oameni in plus, iar altii ca in urne s-au introdus milioane de voturi in plus? (in ambele cazuri, eu cred ca-i vorba de cateva zeci de mii, nu de milioane) Stim raspunsul, dar n-avem ce sa facem. Suntem in fata unui fapt implinit.
Intrebarile dumneavoastra nu au legatura nici cu adevarul nici cu logica ci doar cu manipularea. In mai toate cazurile ati procedat in acest mod, mai ales cand a fost vorba despre scoala si reforma invatamantului. Cel putin sunteti consecvent si previzibil.
„Ne conducem după principii, după legi, după reguli – sau după ce?” Azi, în România, politicienii se conduc după regula: putem forța orice principiu/lege/regulă pînă la limita dincolo de care ne-am expune la riscuri inacceptabile. Dar cine a inițiat și a dus pe culmi acest stil de a face politică? Nu cumva președintele-jucător? (Apropo: jucător sau cotonogar?)
anume ca acei care-apara-n draci doua cadavre politice din trei (ca sunt doar *trei* personaje principale pan povestea noastra), i-acuza pe cei care s-opun c-ar avea oareshcari \’terese.
O alta dovada c-au o logica precara, pentru ca PDL de fapt *de-abea mai sufla*, Basescu *se duce*, *ei* vor fi \”la bucate\”…
Dar mde, n-au terminat tatzi matematica, iar logica *nu se preda-n liceu*…
Cele bune,
Nea Marin
Defectul de a fi un plagiator devine pe zi ce trece cel mai mic defect al lui Ponta. Obtuzitatea lui politica, si, in special, joaca cu limbajul – emiterea de fraze care nu au legatura cu realitatea – sunt defecte mult mai mari. Ce a spus acum doua zile : ca Barosso e ok spre deosebire de Vivian Reding este o enormitate de limbaj prin care se vede imaturitatea absoluta a acestui tanar. Cum poate crede ca asemenea vorbe pot produce vreun efect pozitiv – fie si macar 0,000001% ?? Nu exista efect pozitiv pentru o astfel de vorbire pe nici un plan si din nici o prespectiva. Orice om de peste 14 ani a invatat ca astfel de perfidie elementara in discurs te compromite total, fara sa-ti aduca nici o milionime de beneficiu. Acest om nu a trecut pragul elementar al educatiei (pe care o au copii de 10-14 ani) peste care se poate eventual construi o cultura, o competenta profesionala.
Draga Liviu,
Reiau, nu intamplator, o mica observatie pe care nu ti-am scris-o cu ocazia articolului tau din nr. precedent. O fac acum, vei vedea de ce :
1. Ai scris, in nr. precedent:
„Cei pro-Băsescu vor vota cu acel Mihai Neamțu care pare o clonă a căpitanului Codreanu corcit cu Păunescu?”
M-am dus, cum ma stii, atent la parerile tale, sa vad pe YouTube incriminata manifestare. Si iata ce zic eu:
a. EVIDENT, cel putin NOI DOI, nu suntem facuti sa fim „agenti electorali, mobilizatori de mase”! Asa ca, firesc, spectacolul ne-a parut dizgratios. Pe de alta parte, acesti „agenti” exista (nu indraznesc sa scriu ca trebuie sa existe, ma rog). Asa ca:
b. Chiar daca il cheama „Neamtu'”, te-ai cam pripit sa-l vezi cu „banderola pe brat”. Bon, Paunescu, pricep, da’ pe Codreanu unde l-ai vazut, Coane ? In filmele lui Sergiu Nicolaescu ?!
Sper ca, Doamne-fereste, nu l-ai visat noaptea!
Chiar daca se cheama „de dreapta” ce incearca baietii acolo, parca n-am vazut nimic care sa justifice „terminologia”.
2. Acu’ explic de ce observatia devine ASTAZI mai interesanta:
Doar pt. ca, exceptand articolul Dlui C. Cercel,
pe care l-am felicitat, NIMENI de la OC nu zice un cuvintel despre declaratia ISTORICA a ISTORICULUI Domn Sova, reprezentant al Romaniei la cel mai inalt nivel (teoretic, desigur), asupra unor chestiuni ISTORICE, nu noi, dar sensibile!
Bun articolul, buna intrebarea finala: „Dar vrea toata lumea
sa-l (pe el, examenul) treaca ?”
Cred ca problema noastra a romanilor este respectarea legilor si a regulilor. Deci cati dintre romani si, mai ales, dintre oamenii politici inteleg acest lucru ? Si daca inteleg,
vor sa treaca examenul ? …