ANUL CARAGIALE. Ofrandă unui zeu
GALERIE FOTO
- 31-08-2012
- Nr. 639
-
Florin COLONAŞ
- ANUL CARAGIALE
- 0 Comentarii
În 1885, dintr-o legătură amoroasă a lui Caragiale cu o amploaiată de la Regia Monopolurilor Statului, unde lucra şi el, de ceva vreme, va veni pe lume un copil, Mateiu, care va purta numele de familie al dramaturgului, cu toate că relaţia nu era oficializată. De altfel, în 1889, cînd Caragiale îşi întemeiază o familie, căsătorindu-se cu Alexandrina Burelly, fiica unui arhitect bucureştean, micuţul Mateiu va fi crescut în noua casă, educaţia fiindu-i supravegheată de către scriitor. Între tată şi fiu vor exista şi se vor accentua, cu scurgerea timpului, deosebiri temperamentale evidente, antagonismele reliefîndu-se în fel şi chip. Dar, deasupra tuturor atitudinilor comportamentale potrivnice, domina princiar gena scrisului. Dacă I.L. Caragiale era un om de lume, cozeur, chefliu şi fustangiu, Mateiu va fi tipul sobru, necomunicativ, claustrat între preocupările sale de genealogie şi heraldică. Absorbit de investigarea originilor sale nobiliare, imaginînd şi schiţînd blazoane nobiliare, captivat de personaje şi de o lume aparte, Mateiu Caragiale, prin vestimentaţia caducă, comparativ cu mondenitatea bucureşteană a anilor ’40 din veacul trecut, era uşor de remarcat în centrul Capitalei. Prin aerul său olimpian, Mateiu părea o fiinţă nepămînteană. Pictoriţa Nuni Dona, nepoata lui Delavrancea, îmi relata că, adolescentă fiind, l-a cunoscut pe Mateiu […]