Frăţia altor inele
- 07-09-2012
- Nr. 640
-
Radu Călin CRISTEA
- Politic
- 21 Comentarii
Violenţa ce a însoţit referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu trimite la codurile niciodată mărturisite, dar respectate ca o normă ocultă de întreaga clasă politică românească. Desigur – cu excepţiile de rigoare. Mă refer la o castă care, legată de frăţia unor înţelegeri subterane, se lasă călăuzită după reguli deloc sau greu descifrabile în acţiunile desfăşurate la suprafaţă. Învoielile tacite rămîn pentru mare parte din comunitatea politică de la Bucureşti mult mai puternice decît cele la vedere, pentru uzul public şi frenezia combinatorie a analiştilor mai săraci cu duhul. Schimbarea majorităţii parlamentare, căderea guvernului Ungureanu, spulberarea PDL la alegerile locale şi cotele foarte joase ale încrederii în şeful Statului au generat, în contrapondere, aşteptata reacţie a lui Băsescu. În nici una dintre convulsivele sale istorii, Traian Băsescu nu pierduse însă din putere pînă la praguri atît de periculoase, aşa încît şi brutalitatea replicii avea să fie pe măsură. Nu am motive să pun la îndoială afirmaţia făcută de premierul Victor Ponta care, într-un interviu televizat, afirma că, în 11 iunie, adică a doua zi după „locale“, Băsescu i-a dat un telefon cu următorul conţinut: „Gata, s-a încheiat! De azi ies la luptă cu Guvernul şi USL-ul!“. Probabilitatea transmiterii acestui mesaj […]
Iertare pentru raspunsul meu tirziu. Nu ma ascund dupa cuvinte si nu-mi propun sa fac din tacere o strategie. Comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale era imposibila pentru ca se incalcau prevederile Constitutiei. Pur si simplu era imposibil. Un mandat de ales local dureaza patru ani si sorocul a fost sa fie in iunie. Un mandat de parlamentar nu putea fi scurtat cu citeva luni pentru ca, prin Constitutie, el dureaza 4 ani. Calendaristic cele doua mandate nu se suprapun. S-a considerat ca ar fi bine ca sa existe un decalaj intre alegerile parlamentare si cele prezidentiale, astfel incit presedintele in exercitiu sa nu devina, eventual, locomotiva pentru un partid parlamentar. De aceea sa- lungit mandatul presedintelui la 5 ani. Acum ideea e contestata si s-ar putea reveni iarasi la „comasare”. Revenind la observatia Dvs., nu a fost nimic interpretabil in acea decizie a CCR. Iar cei din PDL pot sa se felicite pentru asta pentru ca ar fi fost prapad pentru ei niste „parlamentare” in iunie.
Sunteti absolut incoerent.
Mi-e greu sa cred ca n-ati observat intrebarea.
Cum sa interpretez tacerea Dvs, cand in rest ati raspuns cu atata promptitudine?
(Sa fie recunoasterea tacita a unei grave lipse de logica si de obiectivitate?)
Mai mult ca niciodată dăunător şi sănătăţii dar in special
ADEVĂRULUI.
Fără să pomeniţi un nume, aţi putea OARE ???????
defini, într-un articol,
„clasa politică” românească
din decembrie 1989 pînă azi ???????????
De unde vine, cine este, cine sînt, ce este, ce sînt ????
Ce vor , ce vrea ???????? Ce propun ????????
Abia după-aceea ……………………..
Dacă nu, Tocmai despre tochitura melcului, e vorba
cea NEsănătoasă-Absolut !
Ati avea cumva amabilitatea sa-mi precizati daca atunci cand Curtea Constitutionala a anulat comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, deschizand astfel calea pentru degringolada PDL la scrutinul local, „ulitza lui Zegrean” vi s-a parut la fel de noroicasa?
INSISTENŢA DE-A RĂMÎNE ÎNTRE “4 PEREŢI”(scînduri)
Naivitatea interpretării de două parale pe care o faceţi, a “tăcerii mîlc” este aproape Halucinantă.
Vă invit, sper său nu o luaţi în nume de rău, DAR să încercaţi o anAliză mult mai profundă a fenomenului “politic”(Piteşti) de azi în contextul devastat-devastator ( prin manipulare şi dezinformare permanentă) românesc şi urmare abominabilă a comunismului, care nu a dispărut ci doar s-a transformat.
TOŢI politrucii, “oamenii politici”, provin din toate aparatele de TORTURĂ Comunistă, iar cei mai noi nu sînt decît progeniturile LOR.
A vorbi despre unul sau altul ( despre Năstase, o Stîrpitură, chiar doar ca exemplu, jumătate de articol, devine cu atît mai penibil cu cît nu scoateţi NIMIC în evindenţă, VĂ FOFILAŢI !) FĂRĂ a pune în lumina Adevărurilor, ORIGINILE manipulărilor pseudo-politice, indiferent de culoare, şi JOCUL Nociv al Intelectualilor, direct sau mai pe ocolite, DE 22 DE ANI, continuu.
Este vorba Aici, de o TĂCERE DE MELC !
Cît despre aşa zis bunele intenţii din povestea cu PIX-ul, vă voi spune că de-aici de unde pot privi peisajul, nimic nou sau revelator nu reiese, ci chiar contrariul.
Ne Complacem permanent într-o atroce bălmăjeală propagandistică de pupături cleioase între cu toţii în pieţele ÎN-Depenţelor noastre sublim naţionale, în timp ce ţara se sufocă şi moare tîrîndu-şi odios cadavrul, pe care nimeni nu vrea să-l vadă şi pe care TOŢI refuză să-l recunoască.
A venit VREMEA unor Analize dincolo de Magia Imediată a Putreziciunii Generalizate, a politicii de mahala-manelizat greţoasă, plecînd URGENT, de la Rădăcinile şi Cauzele RĂULUI.
Antonescu, Ponta, Băsescu, Năstase şi toţi ceilalţi, cu liota care-i urmează FANARIOTIC ( deloc, nu doar, “funeriotic” ) sînt doar nişte paravane neghioabe ale PRĂPĂDULUI instaurat în România în decembrie 1989 şi pe care prin conturnările intelectualiceşti dibaci-permanente se ascunde atroce DOAR
ADEVĂRUL.
:::::::::: adică cu alte cuvinte, se “TACE (criminal) MÎLC”
Mîzga noroiului putred a ajuns la etajul 5, nu-i vorba doar de o uliţă, CHIAR nu vă daţi seama ??!!??
De-aici încep toate dubioasele curiozităţi pe care le cultivaţi cu măiestrită neaoşă duioşie intelectuală. Felicitări !
Dar şi o grămadă de Reproşuri !
„Cu mulțumiri, domnule Șerban Foarță, aprecieri ca acestea , venind de la Dvs. mă încurajează să sper că micile mele isprăvi jurnalistice își au un rost într-o lume unde mai ales grija pentru înfățișarea frumoasă a cuvintelor pare un hobby căzut în desuetudine.”
Nope. No, no, no! Desigur, v-am cetat pe Dvs. multzamind cuiva. Io *ma opun*!
Ca, desigur, sicofantzii-s *mai dragi*! Mai „acra” e trebshoara cu ai de-tzi *arata* pa unde chiar *gresheshti*…
Dar, e o mai *veche* boala. Da’ chiar: e „boala” noastra de-a ni videa , s-o scrim, „acceptatz’ „. O „boala” de-ntzeles cand ne „accepta” & ne canta-n struna, s-o scrim p-acilea, chiar „maeshtrii”.
O boala di care *noi* (chiar tatzi!) cam tre’ sa ni *vindecam*…
Shi v-o *chiar spun di ce*: pai, pen’ ca pre *limba noastra perem*. Nu, pentru *mine* chiar n-a contat cate laude mi-au adus, pan’ tineretze, divershi. Care iereau neshte „cioparcari”.
Io m-am „tzinut”, dintotdeauna, de opinia , sa le zicem, „marilor”. De care, ma scuzatz’, dom’le autor, nu prea avetz’ „parte” p-acilea.
Uite: io mi-am *incheiat* tirada, scrisa cu cam *obida* (shi *nu* cu cam obada) – mie unuia nu-mi ramane decat sa sper, cumva, ca va vor *veni odata* chestiile alea, pomenite de catra *muuultzi*, anume „Gratziile”, ca sa va viziteze & pa Dvs., *odata*.
Hai sa ma „transpun” pan’ „Universu” chiar Dvs. Ca sa v-o scriu p-a *dreapta* – mda, ca vi sa chiar cuvine.
Putem scrie:
1) prost
2) bine
3) cu idee buna
4) cu idee proasta
Vaz ca Dvs. „meretz’ ” pe „scris bine”. Mda, e (pentru mine)
da *discutat* cat scritzi da „bine”. Ca *scris*.
Avetz’, insa, *mare grije*: ca sunt 4 (patru) combinatziuni p-acilea. Hai, va rog d-ami raspunde – deshi o *shiu* ca nu avetzi coaiele (balls, cojones) d-a o face: Dvs., chiar *Dvs. *, chiar: cam pi unde va „situatz’ ” – anume: *chiar* Dvs.?
Ca, de laudatori, vaz ca *nu ducetz’ diloc lipsa?*
Numa’ fain & sanatate,
Nea Marinj
Numa’ fain,
Nea Marin
Mi-as ingadui sa va rog sa recititi atent comentariul meu. Nu „tac milc” despre „celelalte inele” atita vreme cit vorbesc despre fratia tuturor inelelor. Cred, pina la proba contrarie, ca in contextul recent, in primul rind „ulita” lui Zegrean a fost „noroioasa”. Va ofer ca bibliografie un comentariu mai vechi publicat de subsemnatul tot in „Obs. Cult.” sub titlul „Pixul lui Zegrean”.
Stiu, aveti dreptate.
DESPRE ASTA ! : O PROFUNDĂ TĂCERE DETURNATOARE
RCC, CCR, ICR, DCE, PCR, CCJ, ETC, iniţiale cu duiumul grupate estetic literar filoZofic teribil de băştinos neaoş mîndru-am putea inventa altele la fel de interesante şi “ezoterice” precum unii îşi bat joc de această “noţiune”, comparînd-o, ideologic, distrugînd-o, precum ideologul FAR, astăzi, VT, pionul desluşirilor pregătite ca unică interpretare-control a celor ce vor urma, incontrolabile.
Ceea ce nu se precizează aici în “appendic”, este tocmai NIVELUL, evident depăşind firesc orice bordură, numărul de kilometri înlănţuiţi, magia masselor, apăsînd-înfundînd Sensurile Adevărurilor cele mai Dureroase.
CĂCI : “uliţa noroioasă” nu este desigur doar UNA ! SÎNT TOATE !
Ceea ce RCC uită, nevinovat, ca prin minune, să precizeze !!!!
Şi asta nu-i nici frumos şi nici cinstit ! în special în/pentru România.
Despre Acestă MOCIRLĂ “ar fi” trebuit, mai curînd, să ne vorbească distinsul cronicar atît de lăudat “între ei”, dacă s-“ar fi” dorit obiectiv.
Dar în România nu mai poţi fi obiectiv decît de aparat fotografic.
Restu-s doar CLIŞEE vîndute pe gratis, poporului muncitor.
Dar despre celelalte inele, RCC tace mîlc.
Cîte inele au cercurile olimpice ?
Dar politichia românească de ieri şi de azi, totalitarĂ ???
CÎTE ? paşnic, frumos.
Dying for/of being concerned with the so called Romanian politics seriously affects your health .
Ii dau dreptate lui RC Cristea cind scrie ca justitia a ajuns presul lui Basescu. Asta o stiu inca citeva milioane de cetateni, plus citeva sute de politicieni, intelectuali etc. In exterior lucrurile arata pe dos: Basescu a reformat justitia care a scapat ca prin urechile acului de un atac al USL. Si aceasta imagine persista. Strategii de imagine ai USL ar trebui sa comunice pe toate canalele si insistent care e situatia reala. Altfel Europa va crede doar ce-i sopteste la ureche Macovei. Si femeia aceasta, extraordinar de pragmatica in manipulare, va face mai departe presiuni ca nimic sa nu se schimbe in justitie.
Cu mulțumiri, domnule Șerban Foarță, aprecieri ca acestea venind de la Dvs. mă încurajează să sper că micile mele isprăvi jurnalistice își au un rost într-o lume unde mai ales grija pentru înfățișarea frumoasă a cuvintelor pare un hobby căzut în desuetudine.
O transparentizare a legii privind finantarea partidelor politice ar ajuta si la curatarea politicii romanesti de partidulete de buzunar sau dubioase. Un model al putea fi SUA unde se investeste enorm si, de cele mai multe ori, la vedere in finantarea partidelor si a candidatilor la conducerea statului. Unii dintre finantatori sunt rasplatiti apoi cu diverse demnitati, de exemplu ambasadori, inalti functionari la Dept. de Stat, Casa Alba etc. Cade Presedintele, isi fac toti bagajele si se retrag, acceptind o conventie respectata de toata lumea. In Romania totul se complica pentru ca marii sponsori isi recupereaza inzecit sau insutit banii primind contracte preferentiale cu statul. Din aceasta cauza trebuie sa ramina total acoperiti.
Felicitări, domnule Radu Călin Cristea, pentru, deopotrivă, sagacitatea analizelor domniei voastre şi pentru stilul, totdeauna, impecabil şi urban, nu fără, la răstimpuri, tuşe groase (nu, însă, şi grosiere). – O frază ca aceasta, şi anume: „Eternitatea lui Zegrean durează pînă la colţul unei uliţe noroioase”, este un veritabil coup de maître (era să zic… d’état!)
Dezlantuirea de violenta despre care scrie dl. Cristea n-o vad plasata intr-un context atit de complicat. Metaforic e frumos, dar nu mai mult. Se intimpla, IN MOD NATURAL, ciocnirea celor doua Romanii care sunt produsul unic al operei Dlui Basescu. Va amintiti secventa cu „I-am ciuruit!”. A spus in 2009 ca a primit o lectie foarte serioasa de la o jumatate de Romanie si va tine cont de ea. Nu s-a tinut de cuvint, dimpotriva. La referendum alta jumatate de tara l-a vrut demis. Acum se face ca ploua, nu mai pomeneste de lectie. Jumatatile invinse in 2009 si 2012 au pierdut prin smecherii (votul in strainatate) sau prin subordonarea justitiei de catre dl. Basescu. Ultima confruntare va fi si ultima. Contez pe forta Parlamentului, pe legi clare si pe despartirea de o personalitate care a incercat multe, dar cu mari costuri – in primul rind – pentru linistea si echilibrul din societate.
Nu m-as hazarda in niciun pronostic referitor la viitoarea generatie de oameni politici. Am citit de curind cartea lui Lucian Boia despre \”Elita romaneasca intre 1930 si 1950\”. Sunt exemple frapante ale unei clase politice depravate, parca avida de capitulare morala, cu \”traseisti\” de mare anvergura. Functiona insa si atunci o solidaritate stranie intre politicieni care se contrau foarte dur pe scena politica, dupa care isi faceau diverse servicii. Imi vine in mine cazul Arghezi, un poet genial, dar un ins eminamente amoral, care, dupa ce il atacase foarte urit pe Carol al II-lea ii cere acestuia o suma consistenta de bani pentru diverse reparatii ale Martisorului. Si Carol da ordin imediat sa i se aprobe suma. Asa ca sa lasam incilcita poveste asa cu ADN-ul clasei politice…
Basescu a scapat teafar dintr-o alta aventura pe muchie de cutit a vietii sale. I-a mai iesit o data. Greu, chinuit, la marea limita, dar i-a iesit. Concentrarea sa maxima este pe justitie ale carei principale bastioane le controleaza. Semnul ca Basescu se apropie de finalul carierei sale politice va fi dat de un anume echilibru in justitie. In mod natural, daca justitia ar fi functionat, Basescu nu mai era acum presedinte, ba ar fi patit-o chiar mai rau. E un actor politic care si-a surprins adversarii in multe batalii prin miza puternica pe strategii mai degraba irationale. Asta face si acum. De acord, USL va trebui sa cistige alegerile din iarna, iar daca nu le va cistiga cu 50%+1 Basescu nu va ezita sa-l aduca la guvernare pe Dan Diaconescu.
Daca standardele ETICII,ESTETICII si LOGOCII nu sant identice,se instaureaza ignoranta si coruptia,dezbinarea si pauperitatea.A se vedea filmul lui Mel Gibson-APOCALYPTO!!!
Democraţia noastră, departe de a fi un scop, aşa cum (ră)suna refrenele imnului oficial intonat îin forţă, ca să se audă până la şi peste Atlantic, este, în esenţa subteranelor normelor oculte ale politicii româneşti despre care vorbeşte RCC, doar un instrument, folosit in (aproape) egala măsură ca drog pentru masa de manevra de-aici si de mimare a unei adecvări (era să zic aderări) la modelul de dincolo. Scopul real fiind, ca’n orice ieşire dintr-o criza profundă (la noi, dictatura comunistă) , acumularea de capital. Blânda la început, când pare ca e loc (de furat de la proşti) pentru toţi (băieţii deştepţi) şi e stimulata doar de foame, şi sălbatică atunci când, deşi eşti sătul, te ia pofta. De putere. Pe nepregătite, de-ţi fură minţile. Iar pregătirea la noi necesită timp şi se naşte odată cu ADN-ul celei de-a doua / treia generaţii (zic politologii) şi cu (re)aşezarea straturilor sociale, în rolurile lor fireşti, adaptate timpurilor. De-aici, existenta „învoielilor tacite” rămase „pentru mare parte din comunitatea politică de la Bucureşti mult mai puternice decît cele la vedere, pentru uzul public”, până de curând. Şi tot de aici, sălbăticia „vărsării de sânge” de-acum. Pare că şi din viitor, măcar cel apropiat. Asta, fără a include în ecuaţie variile şi la fel de ocultele strategii globalizatoare. Si adecvarea sau nu a Puternicilor la ele. Cu fler şi bafta.
Suna plauzibil. Cred ca politicienii suta la suta curati din tara asta ii numaram pe degetele de la mina – si aia, ciunga. Momentul Nastase a apasat pe un buton si e clar una din cauzele nebuniei in care traim. Din pacate pentru USL, Antonescu si Ponta s-au infierbintat prea tare, s-au pripit si au vrut sa taie toate capetele dintr-o lovitura. Gitlejul lui Basescu are duritatede stinca. Nici eu nu-i prevad un viitor linistit, dar cu o conditie – USL sa cistige alegerile din 9 dec. Mi-a placut imaginea cu popimea