In memoriam Ioana Berindei
- 07-09-2012
- Nr. 640
-
Liana SAXONE-HORODI
- Arte
- 2 Comentarii
Au trecut patru ani de cînd Ioana Berindei ne-a părăsit. Ioana Berindei s-a născut la Paris, în anul 1922, unde tatăl ei, istoricul Ioan Hudiță, își făcea doctoratul cu o bursă regală. După terminarea doctoratului, în 1928, familia Hudiță s-a întors în țară. Tatăl a primit un post de conferențiar la Universitatea din Iași, dar, nemulțumit de modul de desfășurare a concursului de profesor, s-a împlicat în politică, înscriindu-se în Partidul Țărănesc Democrat, condus de Nicolae Lupu. Familia s-a mutat de la Iași la București în 1931. După fuzionarea partidului lui Nicolae Lupu cu Partidul Național Țărănesc, Ioan Hudiță a devenit un colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu. Adversar al legionarilor și convins că Hitler va pierde războiul, Ioan Hudiță a jucat, alături de Maniu, un rol important în grupul de oameni politici pe care s-a sprijinit regele, la 23 August 1944, în acțiunea de înlăturare a lui Antonescu. Pe masa din sufrageria familiei Hudiță s-a semnat, pe 19 iunie 1944, actul prin care s-a constituit Blocul Partidelor Democrate, în numele căruia România a întors armele împotriva nazismului. În 1944 și 1945, Ioan Hudiță a fost ministru în guvernele Sănătescu și Rădescu, dar după ce comuniștii au preluat puterea, a […]
Mare pacat ca astfel de oameni au fost si sunt constransi sa traiasca pe un pamant batatorit de copitele mulktor porci.
Am avut norocul, fericirea si bucuria de a o cunoaste pe blanda, inteligenta si inteleapta doamna Berindei in anul 1994 cand am devenit doctoranda domnului profesor Dan Berindei. Inca de la prima vizita pe care am facut-o conducatorului meu de doctorat trebuind sa-i predau spre citire si apreciere unul din referate( tema a fost una care, la inceput l-a contrariat pe domnul profesor, apoi a fost incantat de ea – monografia Casei Capsa) am cunoscut-o si pe doamna Ioana Berindei, care, simpatia dovedindu-se reciproca, m-a onorat cu prietenia ei. Aveam printre subiectele de discutie comune si pe cel al universului sumbru al inchisorilor politice, dar luminat de cei constransi sa-l populeze (tatal meu, liberal regalist in partidul condus de istoricul Gh. Bratianu, fusese inchis la Gherla, muncise in insula mare a Brailei si fusese eliberat din inchisoarea de la Botosani in primavara lui 1964). I-am marturisit stima si admiratia mea nu numai pentru felul cum indurase anii de temnita unde daduse viata unui copil, dar si pentru seninatatea, demnitatea si lipsa ranchiunei cu care povestea despre acea perioada cumplita din viata sa. Intamplarea a facut sa port o discutie telefonica, extrem de agreabila, cu doamna Ioana Berindei chiar in preziua mortii sale, pe 8 septembrie 2008. Am fost cutremurata si indurerata cand, doua zile mai tarziu, am aflat ca s-a stins din viata. Vesnica si frumoasa amintire doamnei Ioana Berindei, Mioara Ionita