O alianță pentru neliniștea noastră

E ceva straniu în atît de des vehiculata tentativă de „coagulare“ a forțelor de dreapta, concretizată nu cu mult timp în urmă prin crearea Alianței România Dreaptă. Pentru cineva din afară, toată povestea ar putea să pară mult mai mult decît este: aparent, cinci formațiuni se unesc într-o alianță-umbrelă, menită să reprezinte un oponent serios față de Uniunea Social-Liberală, aflată la guvernare. În realitate, un partid aflat în cădere liberă (PDL) caută să se reîmprospăteze în ochii electoratului, să-și schimbe părul fără a-și schimba năravul. Se lipește astfel de o serie de formațiuni cu statut mai mult sau mai puțin clar: un partid vechi devenit, de mult timp, o glumă proastă – PNȚCD –, un partid nou care se vrea neprihănit, dar care, iată, intră într-o alianță cu democrat-liberalii despre care, altfel, afirmă într-unul dintre documentele programatice că „mizează grosso modo pe vechile proceduri ale baronilor pesediști: șantaj, acces la banul public (prin intermediari), promovarea lichelelor, încetinirea reformelor (vezi Re­ferendu­mul din 2009)“ – Noua Repu­blică –, o fundație înființată de un membru de marcă al PDL – Fundația Creștin-Democrată – și, nu în cele din urmă, o „inițiativă“ transformată în partid, care își arogă epitetul de „civic“, adăpostind totodată, dintru […]