Punctul zero
- 21-09-2012
- Nr. 642
-
Ionut SOCIU
- Arte
- 0 Comentarii
Unii dintre cunoscuții mei îmi spun că au renunțat să mai meargă la teatru pentru că „se țipă“ prea mult pe scenele noastre. Înclin să le dau dreptate, dar, pe altă parte, nu sînt de acord cu cei care le aplică această etichetă doar actorilor din garda veche. Nu doar pe scena TNB sau la Nottara se joacă prea apăsat, mulți dintre actorii tineri au exact aceeași problemă. Faptul că se îmbracă mai cool și că joacă „la Afrim“ nu-i face mai puțin stridenți. Nu trebuie să fii critic de teatru pentru a sesiza astfel de derapaje. Cine n-a cunoscut acea senzație de jenă, acele momente grele în care ajungem să privim în podea sau să răsfoim caietul-program tocmai pentru că ne simțim agresați de voci mult prea intense și de mișcări exagerat de largi?! Dar acceptăm cu resemnare pentru că, ne zic specialiștii, „așa e la teatru“. Se găsesc diverse explicații, fie legate de teatralizare și de constrîngerile rolurilor de compoziție, fie de varietatea strategiilor pedagogice. La rîndul meu, accept această convenție de fiecare dată cînd văd un spectacol și, în mod firesc, fac o distincție între lumea reală și scena de teatru. Nu aștept de la un actor […]