Feriţi-vă de Sfîntul Francisc! Şi de stegar!
- 30-11-2012
- Nr. 652
-
Luiza BARCAN
- OPINII
- 3 Comentarii
Prin mai în acest an am vizitat Assisi. Îmi doream demult sa ajung pe locurile unde a trăit şi a predicat Sfîntul Păsărilor. Şi să văd minunăţia de capelă pictată de Giotto. Mai mult decît reverii estetice am primit un dar de care nu m-am făcut vrednică şi pe care l-am înţeles cu întîrziere. Eram deja înapoi în România şi nu mai puteam să fac nimic de natură să-mi corecteze orbirea şi nesimţirea. Pe înserat, după mai multe zile obositoare de filmări, am revenit la mînăstirea fondată de Sfîntul Francisc cel desculţ şi umil, ca să ne luăm o parte dintre bagajele lăsate acolo în păstrare, cît vizitaserăm orăşelul. La poarta conventului ne-a ieşit în cale un bătrîn desculţ, înveşmântat în rasă sărăcăcioasă şi legată la mijloc cu o sfoară. Semăna bine cu Sfîntul Francisc din fresca lui Giotto. N-am înţeles ce voia, că n-am avut timp. Călugărul franciscan de origine română, ce făcuse pe gazda cu noi, ne-a spus să nu-l băgăm în seamă că e nebunul satului şi că sîcîie turiştii cu cerşeala lui. Cred că l-a trimis, nu foarte creştineşte, la plimbare, iar bătrînul s-a îndepărat încet, târşîindu-şi picioarele desculţe. Mi-a mai trecut o clipă, ca o […]
Bine scris, bine punctat, emotionant, frumos. Felicitari!
Multumim doamna Luiza Barcan pentru aceasta „pilda!” Din pacate, o crunta realitate, ma refer la maltratarea in vazul lumii a unui protestatar, a unui demonstrant pasnic, jerpelit, „un amarit” de o politie ROMANEASCA, bine imbracata, inarmata cu catuse, ciomege si alte obiecte condondente, nu-i asa, necesare pentru pastrarea „linistii publice”. Sa mai amintim, ca doar „mimarea” unor actiuni punitive in alte parti, nu prea indepartate, chiar in minunata noastra Europa, din care, cu onoare facem parte, duc la procese publice. Ce sau cine se afla in spatele unor astfel de actiuni arogante, ce nu au nimic de a face cu un stat de drept, nici cu democratia? De cine ne apara politia?
mulțumesc Luiza, articolul tău este răspunsul lui Dumnezeu pentru că ”L-am certat că nu-mi spune clar ce am de făcut!” 🙂
unul dintre răspunsuri, pentru că, între timp au venit și altele …
Îmi permit câteva comentarii:
Ai spus la adresa sfântului Francisc ”sărmanul sfânt!”. Opinia mea este că sfinții nu sunt niciodată sărmani, ci sunt, în fapt, singurii bogătași ai lumii. Bogăția lor este opulentă. Dar nu o pot vedea decât cei care ”au deschis ochii”. Când deplângem pe sfinți, încă o facem dintr-un punct de vedere material. Deplângem sărăcia materială a lor. Dar cum altfel am putea noi înțelege că ”bogăția lumească/materială” nu are chiar nici o valoare.
Când ”duhul coboară peste noi”, când suntem inspirați (artiștii cunosc cel mai bine fenomenul), când iubim, atunci tot ce-i material nu mai are nici o importanță. Și atunci ne putem permite luxul de a fi fericiți ”orice s-ar întâmpla”.
Îți doresc ca ”muza” să fie mereu cu tine!