KINObservator. Reconstituirea, între documentul istoric şi dramatizarea cinematografică

Pe 22 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu părea, judecînd după imaginile de la Con­gresul al XIV-lea al PCR prezentate la televizor, în culmea gloriei, iar a sa „E­po­că de Aur“ nu dădea semne că se va încheia vreodată. Aşa cum se obişnuise deja preşedintele RSR, mulţimea care umplea pînă la refuz Sala Pa­latului îl aplauda în picioare, minute în şir, scandînd lozinci precum „Ceauşescu şi poporul!“. O lună mai tîrziu, pe 22 decembrie (cînd începe practic noul film al lui Radu Gabrea), din părinte al naţiei, Ceauşescu devenise, în percepţia publică (influenţată decisiv de Televi­ziunea Română autoproclamată „liberă“), un tiran criminal şi un trădător de neam. Ce se schimbase între timp? Pen­tru a răspunde la această întrebare, ar fi nevoie de un alt film, mult mai amplu şi mult mai dificil de realizat. În Trei zile pînă la Crăciun, Radu Gabrea se mulţumeşte să acopere doar ultimele zile din viaţa cuplului Ceauşescu, începînd de pe 22 decembrie, la ora 12, cînd, de teama mulţimii înfuriate, dictatorul a acceptat să fie evacuat cu elicopterul de pe acoperişul Comitetului Central, şi terminînd pe 25 decembrie, la ora 14, cînd, într-o cazarmă din Tîrgovişte, după un proces sumar, cei doi soţi au fost împuşcaţi […]