Verbozitate

Bogdan-Alexandru STĂNESCU - Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul

  • Recomandă articolul
Un curios obicei al vieții noastre literare face ca despre volumele de debut, fie ele de poezie sau de proză, să se scrie într-un regim al indulgenței – nu al exigenței – critice. Debutantul este mai mereu întîmpinat ca un „element de perspectivă“, un autor promițător, în fine, un scriitor pe care se poate conta. Dar se explică destul de rar de ce se poate conta pe el și ce anume din cartea sa promite, oferă, conferă perspectiva despre care se vorbește. E la fel de importantă, cred, critica aplicată, metodică și „rece“ făcută unui autor aflat la prima lui carte, ca și cea rezervată colegilor săi deja afirmați și trecuți prin filtrul receptării. Este cu atît mai importantă cu cît tinerii scriitori sînt, de cele mai multe ori, într-o fază de căutări, tatonări, decantări; și deci observațiile critice le pot da rezultatul net al acestor eforturi artistice și sensul în care ele ar putea fi reorientate. Bogdan-Alexandru Stănescu nu mai este la prima tinerețe, biologic (e născut în 1979), dar el debutează în poezie cu o plachetă, Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul, care prezintă destule dintre simptomele imaturității artistice. Fără autoironie, autoprezentarea de pe coperta a IV-a cade […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.