KINObservator. Despre oameni, animale și oameni

Lansat la două săptămîni după Poziţia copilului, film care a creat vîlvă şi a adus deja peste 60.000 de spectatori în sălile de cinema, Domestic, al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, nu a stîrnit prea mult interesul publicului, deşi ar fi meritat-o cu prisosinţă. În noul său film, Călin Peter Netzer, deși iese din formula „dogmatică“ a noului realism românesc, rămîne pe terenuri cunoscute. În schimb, Adrian Sitaru experimentează și mai mult, cu același curaj și aceeași plăcere pe care le dovedise în lungmetrajele sale anterioare, Pescuit sportiv și Din dragoste cu cele mai bune intenții. Comedia dramatică Domestic se deschide (și se închide, în mod ciclic) cu o scenă funebră, văzută dintr-un unghi subiectiv. A cui e perspectiva, asta n-o știm încă, dar îi auzim vocea din afara cadrului, dialogînd cu personajul din planul apropiat (mai tîrziu, vom afla că este o scenă onirică, așa că absurdul replicilor dintre cei doi ne va fi astfel explicat). În secvența următoare, avem din nou un unghi subiectiv, dar, de această dată, totul ne pare foarte real/ familiar: asistăm la o șe­dință a unui comitet de bloc, în care majoritatea locatarilor (inclusiv personajul prin ochii căruia privim) i se plîng administratorului […]