Revista „Tribuna“ sau toate astea trebuie să înceteze
- 12-04-2013
- Nr. 669
-
Ştefan MANASIA
- OPINII
- 22 Comentarii
Dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi (mai bine de) un deceniu jurnalist al Tribunei clujene, n-aș fi crezut. Nu fac aici decît să parafrazez cuvintele redactorului-șef al revistei, dl I. Maxim Danciu, pensionat la finalul anului 2012 și sărbătorit, printr-o discretă masă rotundă, la sediul filialei locale a USR. Cuvintele ne-au venit mănușă mai ales nouă, redactorilor rămași în funcție (Oana Pughineanu, Claudiu Groza, Ioan-Pavel Azap, subsemnatul), fotoreporterului Ștefan Socaciu și secretarului tehnic de redacție Ovidiu Petca. Am vibrat la auzul lor, începînd să conștientizăm actuala stare de lucruri – ca Neo în Matrix 1 (ok, rîdeți cît vreți, dar nu m-am putut abține) – inaugurată odată cu mandatul noului redactor-șef/manager/director tribunist, dl Mircea Arman. În deceniul 2002-2012, Tribuna făcea să triumfe, la Cluj, spiritul dialogului, arătînd o deschidere nemaiîntîlnită pînă atunci față de toate vocile și condeiele semnificative ale Transilvaniei, indiferent de opțiuni politice, estetice, ideologice, de tabere sau grupări artistice/literare. Reflecta, atît cît era posibil, chiar realitățile comunității culturale maghiare din Cluj, prin interviuri, dosare tematice, rubrici, traduceri de proză sau poezie. Eram o revistă politicoasă, civilizată, tolerantă, europenistă (pentru că moștenitoare a blazonului slavician). Eram3bunica. Sau Trib. Părea că lucrurile nu pot evolua […]
E important ca redactia reactioneaza. Un semn de necesara normalitate. Recomand si articolele Oanei Pughineanu pe aceeasi tema publicate in Cultura. Dupa toate astea & cele care vor mai urma, filosoful-avocat-manager ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Ceea ce, sunt constient, ii va fi cumplit de greu. Mai ales a doua oara.
Ce pacat ca domnul Arman nu are baza legala pentru a-i convoca la comisia de disciplina si pe cititorii Tribunei care gindesc precum redactorii revistei! Imi pun toata speranta in viziunea manageriala a domniei sale ca va corecta grabnic aceasta imperfectiune a Regulamentului de Ordine Interioară. Odata eroarea indreptata, propun ca noul document sa fie intitulat „Regulamentul de Ordine Interioară si Exterioară al revistei Tribuna”. Sînt convins ca noul cadru legislativ i-ar facilita domnului manager Arman implementarea „politicii culturale naționale” despre care a facut vorbire.
Lui Stefan Manasia si celorlalti redactori ai revistei care au aparut pe aceasta pagina, toata stima.
da\’ di ce nu-l amenintzatzi, dom\’le cu 8demisia*, in *bloc*? Ca-shi va cherde chiar *el*, satrapu\’ *asta*, chiar sinecura?
Lumea tre\’ a cam invetze: ca-n \’\’spatzii\’\’ din astea, academic, culturale, *chiar nu mere ca la C.A.P.*, nu se mai poate da cu bata…
Cele bune, sper sa-l datz\’ pa amaratu\’ ala p-afara,
Nea Marin
Zece ani alături de redactorii Tribunei, număr de număr, sunt ceva. Dar nu de aceea sunt solidar cu voi, dragă Ștefane, și Oana, și Claudiule, și Pavele și Ovidiule, ci pentru că, pur și simplu, obtuzitatea, obstacularea culturii și lipsa de bun simț mă irită și mă revoltă oriunde le întâlnesc. Nu sunteți singuri, aveți întreaga mea prietenie. Dar acesta este un lucru știut.
Vă mulţumesc pentru confirmarea că existaţi. Ştiam că existaţi undeva în subteran şi că va răsări, mai repede sau mai târziu, “un preţuit manager şi vizionar al culturii clujene”, pe care să-l apăraţi cu fervoare. Ştiam că ameninţările cu procuratura şi cu procesele, deciziile şi notificările zilnice pentru fapte inexistente, emise de acest ideolog confuz al Noii Tribune, au acoperire în filiale ale Tribunalului Poporului care răsar ca ciupercile în toată ţara.
Îl condamnaţi pe Ştefan Manasia folosindu-vă în mod scandalos de numele lui Blaga pe care l-aţi umilit cu aceeaşi înverşunare în vremuri, atenţie, neuitate. Ştefan Manasia, în miezul fiinţei lui, este la fel de valoros, la fel de nedreptăţit şi nepreţuit ca şi marele poet, numai că epoca nu se potriveşte. Dar sunt sigur că aveţi infinite capacităţi de adaptare. Vă adaptaţi oricărei epoci. Vorbiţi de sentimente naţionale dar v-aţi devorat valorile, cu măsura bâtei în trecut, a contului bancar şi a evaluării anuale în prezent. Vorbiţi cu derâdere de Echinox, fără de care Clujul, nu s-ar mai numi Cluj, ale cărui aripi n-aveau cum să ajungă în tenebrele în care funcţionaţi, aşa cum “preţuitul manager” (văd că, asemenea lui, exilaţi expresia de redactor şef şi bine faceţi pentru că presupune mult mai mult) în Tribuna, bombastic şi ridicol, atacă valori şi instituţii, care asemenea Echinoxului, sunt măsura valorii adevărate. Mă refer la editura Humanitas, mă refer la Liiceanu, Pleşu, repere pentru generaţia mea, pentru a ieşi din deriva culturală a anilor ’80, către care iar ne îndreptăm conduşi de manageri, de această dată.
Asemenea colegului meu de redacţie, Ştefan Manasia, mă delimitez pe această cale de orientarea ideologică şi anticulturală a revistei Tribuna. Asta ca să nu fiu acuzat că o fac prin intermediul facebook-ului. Evident, Tribuna nu mai este locul liberei exprimări.
Deschiderea despre care vorbiţi, chiar în numele managerului Arman, cititor de gânduri ce sunteţi, cred că îi va trezi din letargie pe clujeni, care vor adera cu entuziasm şi abnegaţie la fililalele majore din Paşcani, Ieud, Slobozia şi Fălticeni, în vederea înfăptuirii noii direcţii vânturate.
Prin anii ’80 citeam romanele obsedantului deceniu și mă înfioram – fericit, totuși, în naivitatea mea adolescentină, că e vorba de un trecut… revolut! Azi, din păcate, am ajuns să trăiesc, împreună cu colegii de la Tribuna (cu excepțiile de rigoare – două cozi la un singur topor!), „în miezul unui ev” identic cu cel din anii ’50. Și, sincer vorbind, pentru mine abia acum începe cu adevărat „rezistența prin/pentru cultură”. Dacă vreme de 10 ani am fost mândru că sunt redactor al Tribunei, acum începe să-mi fie rușine. Sunt convins (de către alții, persoane importante!) că domnul Mircea Arman este un om de onoare. Pe cale de consecință, cred că singurul gest onorant și onorabil al Domniei sale este demisia…
Daca tot e chemat Stefan Manasia in fata „comisiei de etica”, propun sa-l insotim fiindca nu doar el este „judecat”
Domniilor lor le mulțumesc. Chiar și celui căruia Google îi certifică dreptul la existență o dată cu prima postare la subsolul articolului meu.
Invidiez Observatorul cultural pentru ținuta înaltă, verticală, de care revista Tribuna se îndepărtează cu viteza obosit-a luminii.
Îl cheamă pe Ştefan Manasia la comisia de etică? Văd o comisie formată din cinci dinozauri, ce se uită fix la un om ce ştie să râdă, să fie subtil, elegant, şi care, culmea, n-are nici un sentiment de ură faţă de muzeisticele făpturi pe care cu toţii le-am crezut datorită trecerii timpului , pietrificate. Uite că s-au activat. Li s-a trezit conştiinţa. Îşi vor lumea înapoi. Nişte ciudăţenii oamenii, cu ezitările şi complicatele lor sentimente. Dacă ducem fiecare câte o bucată de gheaţă în sala judecăţii, cei cinci reptilieni, fără mecanisme de reglare a temperaturii, amorţesc, îi îmbarcăm într-un camion şi hai cu ei în muzeul Antipa, unde le este locul, un loc onorabil şi cinstit.
Echipa redactionala a Tribunei a construit in ultimii zece ani, fireste, cu inevitabile imperfectiuni, una din cele mai deschise si generoase reviste de cultura din tara. Am facut-o nu pentru „stipendii” si „sinecuri”, cum s-a spus uneori – pentru ca salariile noastre sunt de-a dreptul mizere – ci pentru ca ne-am atasat, pur si simplu, de aceasta revista-simbol a culturii romane. De asta nu am demisionat in bloc, cum ni s-a sugerat. Din pacate, Tribuna s-a prefacut intr-o publicatie „recycle bin”, cu concursul unui „manager”- caci asa se denumeste si in caseta redactionala – incapabil sa o gestioneze editorial. Cat despre cine e unul sau altul din redactorii Tribunei, e de ajuns sa dai un search pe Google. Daca stii s-o faci
Am aflat ca managerul Arman ameninta, non stop, in cel mai curat stil stalinist. Ca orice veleitar (complexat) ajuns la putere. Si am mai aflat cum unii care si-au dat seama ce fel de individ este (ipochimen, ca sa citam din gindirea profunda a acestuia…) primesc SMSuri cu amenintari precum:…te sparg! te nimicesc! te distrug! Cu un asemenea limbaj de camatar, chiar ar putea ajunge la tribunal. Un astfel de \”manager\” facea cariera prin anii 5o. Cit despre actuala revista Tribuna e o varza a la Cluj. Noi stiam ca este o mincare pe cinste, depinde cine o gateste. Manasia nu se dovedeste doar un excelent poet ci si un om de-o curajoasa verticalitate. Ar merita ca si alti creatori sa-i fie alaturi…
Domnule Manasia, aud ca pentru curajul de-a fi publicat acest text in „Obs. cult.” sinteti convocat la comisia de disciplina a revistei, pentru a fi aspru certat. Judecatorii dv., pe linga seful Arman, sint colationistul si tehnoredactorul. Iata ca ne intoarcem la vremea comunista cind, pentru libertatea si franchetea opiniei risti s-o iei in freza. Pe la respectiva comisie cica a trecut deja dl. Ovidiu Petca, pentru ca a reclamat distrugerea „Tribuna Graphic”, suplimentul care a deschis revista clujeana catre colaborarea internationala. Vor urma pesemne si ceilalti.
Cind seful se bazeaza pe personalul auxiliar, pentru a-i certa si sanctiona pe angajatii care au facut un deceniu revista, ceva nu-i in ordine prin acea institutie.
Dincolo de postacii care va nuanteaza aici, pe chat, protestul, a constata ca la „Tribuna” de-acum lucrurile stau cu capul in jos – si cu rotile in sus – e o treaba de elementar bun-simt.
Va transmit intreaga mea solidaritate pentru situatia in care va aflati.
@tribunalul poporului: Întrebaţi retoric: \”vă rog, cine este Ștefan Manasia? Pound? Blaga? Valery?\”
Răspunsul net este simplu: Manasia e unul dintre cei mai buni poeţi debutaţi după 2000. Mai exact, unul dintre acei poeţi care pot justifica o întreagă generaţie. Aşa cum au făcut-o, la vremea lor, şi poeţii enumeraţi de dumneavoastră. Prin urmare, în locul dumneavoastră, aş pronunţa cu mai mult respect numele lui Ştefan Manasia.
Veritabilului poet şi prieten, Manasia, îi amintesc că numai cauzele pierdute merită apărate… Mult succes, Ştefan!
Domnule Orveanu, nimeni nu ne cere să fim oameni de cultură, suntem cântăriți după fapte și comportament. Un cioban își mai arată bâta la oi, să le dirijeze, un redactor șef de revistă dacă vine cu un asemenea corp contondent în fața redactorilor, înseamnă că și/a greșit cariera. Grav. Scuze că n/am înțeles ironia cu semnăturile.
… riscandu-si functia de redactor – vine si spune: uite asa conduce domnul Arman revista „Tribuna”! Va place? Aplaudati? Sunteti incantati?
In loc sa apreciem curajul lui Stefan Manisia (care isi risca un post, iar in presa culturala se stie cat de greu iti gasesti de lucru), ne jucam de-a „tribunalul poporului”.
N-o fi fost „Tribuna” condusa de I. Maxim Danciu „marea revista”, a „Marii culturi”, dar era o revista decenta, plurala, toleranta, placuta la citit, bine paginata. Acum, cum arata „Tribuna” domnului Arman? Este o revista care preia articole de oriunde, alandala, fara sa precizeze sursa, care n-are o echipa, un „nucleu” de redactori si colaboratori. Mircea Arman are tupeu, laudarosenie, ceea ce stie mai putin (sau deloc) este cum se face o revista culturala, cu ce oameni, cu ce articole, cu ce tematica. dl Arman crede ca daca il injura pe Manolescu a facut o revista si va intra in istoria presei culturale romanesti. dincolo de injuraturile catre Manolescu, ce propune „Tribuna”, care sunt temele, articolele, cronicarii, redactorii pe care vrea sa-i impuna? Ca cititor al „Tribunei” nu vad decat preluarea (fara indicarea sursei) a unor articole vechi, de pe diferite bloguri. Asta-i ideea de presa culturala a domnului Arman!?
chiar să vii să vorbești despre cultură din perspectiva unui imaginar tribunal e ca și cum ai chema la refăcut parcurile urbane… minerii. de ce nu tancurile, armata?
… dar să mai și ai pretenția că te-ai afla în posesia unor adevăruri irefutabile despre numărul și categoriile de cititori ale Tribunei clujene, că, pasămite, ai ști cu precizie care sunt cauzele succesului sau insuccesului publicisticii noastre literare… ehe, asta arată ce calibru de inteligență și aplicație posedă tribunalul în cauză.
Daca i-ati citit si pe „marii culturii romane” cu atata acribie ca si cea irosita pe mesajul meu, tare mi-e ca nu ati inteles nimic. Nimeni nu se indoieste de existenta a 500 de semnatari. Sunt vreo 510 acum. Incercam sa ironizez un cliseu impamantenit care are tendinta de a utiliza bombastic expresia „peste x numar”. Si pe langa asta am indoieli majore ca toti semnatarii sunt mari oameni de cultura. Nu zic ca in lista nu exista mari oameni de cultura, dar in cazul celorlalti, prin asociere nu te faci om mare de cultura. Sper ca de data aceasta a fost clar ce am sustinut.
Domnule Orveanu, tare mi-e că dumneata, stai rău cu capul, nu cu cifrele, dacă te îndoiești de cele peste 500 de semnături. Pe site/ul Uniunii Scriitorilor găsești numerele de telefon ori adresele de e/mail ale celor 500 de semnatari. Persoane reale, poate situația este pe dos, dumneata ești o iluzie gomflată.
Și ce înseamnă pentru dumneata, ”Marea cultură română”?… că l/ai băgat pe Mircea Arman în ea? Despre care spui, că odată ajuns în ”Marea cultură română” stârnește animozități. Din partea cui stârnește animozități? Este o sală, o clădire, o grădină, ”Marea cultură română” și paznicii ei, când s/au trezit cu el acolo, l/au amențat să nu /l abordeze pe Eminescu, de pildă, pe D.D. Roșca, pe Blaga, pe Vulcănescu, pe mai cine domnule , spune dumneata, pe mai cine din ”Marea cultură” îi consideri egalii domnului redactor sef al Tribunii? A mai intrat un tip pitoresc în istoria literaturii, un tip ce la acuzat pe Caragiale de plagiat. Prietenul tău, care face singur cât o tabără, seamănă cu un marinar dintr/un film american, un marinar repartizat pe un portavion, ce își dă seama la sfârșit, când toată lumea se culcă și și nu mai este nici un pat liber,
că a greșit nava
Singura vină a noului redactor șef, un prețuit manager și vizionar al culturii clujene, este speranța că o revistă provincială măruntă, încăpută pe mâna unor marginali în cultură (vă rog, cine este Ștefan Manasia? Pound? Blaga? Valery?) care au dorit doar accesul la stipendii – poate deveni, printr-o orientare mai bună, o revistă importantă? Nu decadentismul și caracterul sociopat al prozei e acuzat de domnul Arman, ci îndoiala că o astfel de literatură poate face vânzare sau poate găsi un număr decent de cititori. Cine citește revista Tribuna? În afara redactorilor ei și a prietenilor de pe Facebook, la care putem adăuga câțiva studenți și liceeni cu înclinații bizare, cine? Cum se justifică sumele pe care revista Tribuna le cheltuie în privința atragerii de noi cititori? Din păcate Clujul are obsesia culturii universitare: tot ce e de valoare vine dinspre universitate. Atât Steaua cât și Tribuna sunt doua dintre ramificațiile Echinoxului. Nicio variație, nicio tonalitate, nicio ambiție care să depășească nivelul mediu al pieței revistelor culturale. Autorul insistă pe cuvântul ”național” în protestul său, vrând, poate, să inducă cititorului faptul că revista se reorientează în sens ”naționalist”; or, știm că oamenii de bun-gust, liberalii, esteticienii sunt alergici la un cuvânt pe care îl identifică cu o doctrină pe o plasează în iadul doctrinelor, fără a chestiona în prealabil dacă oroarea cea mai mare a lumii noastre e naționalismul sau incompetența; pe de altă parte, prin cuvântul național, domnul Arman se referă la o deschidere mai largă a revistei nu doar spre CLuj (această sinecdocă a Transilavniei etc.) ci spre valori din Pașcani, Ieud, Slobozia sau Fălticeni. Cât despre camaraderiei Obs. cultural ce mai putem spune, în măsura în care girează – în interes propriu – un astfel de protest inutil. Scopul Obs. este acela de a elimina de pe piață
Mie nu mi se pare ca acest domn, Arman, ar „polemiza”: el, ca sa ma exprim plastic, „da cu bata”. Iar Stefan Manasia doar spune „au!”.
Ce-mi place ca peste tot petitia e cu „peste 500!!!”. Cand se foloseste „peste” un anumit numar fara a cadea in ridicol? Numarul celor „peste 500!!!” e infim (vreo 10). Si de cand semnarea unei petitii impotriva lui Arman eleva la statutul de „nume majore ale culturii române, artiști străini”? Daca „verificam” lista, cum ne recomandati dvs ne dam seama ca incercati sa gomflati o chestie. Dar asta nu e cel mai grav. Intr-adevar, Arman nu e usa de biserica. Ca aproape oricine din „marea cultura romana” are animozitati. Insa, spre deosebire de altii, el nu reuseste sa le sublimeze. Dar pasul pe care l-a facut e destul de bun, in directia spargerii unui anumit monopol cultural romanesc (cati dintre redactorii Tribuna au ajuns acolo printr-un concurs corect? prin Cluj gurile rele spun ca unii redactori se pun in contrast cu modul in care au ajuns ceilalti la revista). Voi ati preferat sa organizati „o blocada”, nu stiu daca dintr-un complex de Napoleon sau nu. Ideea e ca nu trebuie sa ramana doua tabere (Arman vs. Marea cultura sau cum vreti voi sa-i ziceti). Ar trebui sa apara si altele. Asa se poate asigura un climat cat de cat sanatos pentru creatie (literara sau de care o fi ea). Nu prin laude-n cerc intre artisti si critici, cum se practica acum. La noi tara e atat de trista incat nu suntem in stare sa intretinem nici o polemica fara sa se ajunga la tot felul de mizerii. Acest scandal nu face exceptie.