Întoarcerea la proletcultism
- 24-04-2013
- Nr. 671
-
Ştefan MANASIA
- Actualitate
- 8 Comentarii
Revin, la rugămintea cititorilor, în paginile revistei dumneavoastră, cu noutăţi despre provincia culturală transilvană. Luni, 22 aprilie, conflictul dintre manager şi redacţia revistei Tribuna s-a acutizat. Despre ce este vorba? Urmare a publicării articolului „Revista «Tribuna» sau toate astea trebuie să înceteze“ în Observator cultural, nr. 669/12 aprilie 2013, am fost chemat în faţa comisiei de disciplină (printr-o adresă datată 15 aprilie a.c.), pentru „cercetare prealabilă“. Am fost, de asemenea, anunţat că voi fi judecat pentru încălcarea art. 9 din Regulamentul de ordine interioară (unde primul alineat interzice angajatului „atitudinea jignitoare faţă de publicul cu care vine în contact, faţă de colegii de muncă, faţă de subalterni sau superiori“). Evident, nu ăsta era cazul articolului meu: prezentam fapte de presă, analizam „stilistica“ managerului şi scriitorului Mircea Arman, găsindu-le inadecvate pentru ocuparea funcţiei de redactor-şef al celei mai vechi gazete literare din Cluj. Consemnam, e adevărat, şi modul necivilizat în care personalităţi ilustre ale Clujului academic şi artistic au fost – în nici trei luni – alungate din paginile revistei cu care, adesea, s-au identificat. Apărîndu-şi vehemenţa şi necontrolata ieşire la adresa domnului Nicolae Manolescu (în interviul din Cotidianul, de care m-am ocupat în articolul precedent), managerul nostru a revenit în […]
Dragă Șerban, promit să-i citesc noului manager de trib
poemul acela: oricum sînt chemat marți, din nou, în fața comisiei de disciplină; data trecută se-mbolnăvi corectorul și fu chemată,-n locu-i, secretara; oare cine-mi vor fi, în zi de marți, judecătorii?
Dragă Ştefan, ce-ar fi dacă i-ai recita tov(i)arăş(i)ului şef de trib una din poeziile tale, – şi anume aceea cu ultimul guarani?! Finalu-i, cel puţin… Te rog eu, mult!
Va multumesc pentru clarificare si va doresc toate cele bune.
iată-mă, prin urmare și agitator, instigator la răscoale redacționale sau mai știu eu ce. sunteți în mare eroare, domnule i.o. candidatura mea la postul managerial al tribunei ține de trecut și s-a făcut în condițiile legii. după contestația legal depusă și la care am primit un răspuns (nu am publicat încă aceste documente, deși mă gândesc să o fac, tocmai pentru a nu se interpreta cum faceți dvs.), m-am rezumat – greșind, poate, prin tonul măsurat și poziționarea prea succintă – la o precizare pe blogul personal și la susținerea constantă a redacției cu care sunt solidar. un interviu al președintelui CJ Cluj îmi arată însă ceea ce intuisem dinainte. nu mircea arman, cu excesele lui regretabile, este prioritatea situației create la tribuna, ci factorul de decizie politic. la tribuna se dă o bătălie care, dintru început, a avut de-a face prea puțin cu mine. o spun fără părere de rău, pur constatativ: nu cu mine s-au solidarizat 510 semnatari ai protestului artiștilor. și nu pentru mine au depus memorii redactorii. nici manifestația de solidaritate de lunea trecută nu s-a făcut în numele ori în beneficiul meu.
altminteri, redactorii știu cel mai bine cum stau și asta ajunge, nu suntem în situația de a vă asigura pe dvs., stimate domn, de onorabilitatea mea, tot așa cum nici dvs. nu sunteți în situația de a-mi emite mie somații. din păcate, insinuați manipulări, aducând atingeri integrității și onoarei redactorilor care sunt artiști deplin formați și oameni maturi. dacă vă place să vă jucați, promiteți-mi și mie, stimate domn, că renunțați la gândul de a cumula funcția de președinte al româniei, șef al corporației multinaționale „Stupiditatea învinge” și cea de ofițer superior în armatele invizibile ale Crocodiliei libere și independente, care nu vă face deloc cinste…
E capabil domnul profesor universitar doctor Ovidiu Pecican sa ne convinga de onorabilele intentii ale dumnealui si sa-l sustina public pe unul dintre redactorii revistei Tribuna pentru un eventual post de redactor sef in cazul in care domnul Arman isi pierde postul? Sau e doar un agitator care se joaca cu destinele redactorilor de la Tribuna?
Poporul a putut vedea lupta de guerrilla a fostei (sperăm) redacții a Tribunei clujene: Radu Vancu reclamă ireverența poporului (poet și el, luminător al națiunii!?)și îngroașă glasul declarându-l, patetic, pe dl. Manasia esența prețioasă a junimii cu imaginație – îl execută, involuntar, Ovidiu Petca, desenator, vorbindu-ne despre ce simte miezul domnului Manasia, despre proiectul uriaș care agită pieptul firav al tânărului poet căruia i se cere un raport zilnic al mersului la librărie. Văicăreala continuă, văd, cu mesaje de felicitare caraghioase din care reiese disprețul profund pentru voința exprimată a cititorilor de a continua să ignore „marea cultură” anchilozată, milenar adormită a ardelenilor; „vatra”, „poesis”, „steaua”, „echinox”, „transilvania”, „arc” sunt gurile de foc ruginite ale unei „culturi” retrograde, conservatoare, manieriste, al cărei cult pentru tineri și tinerețe se oprește doar la evidența biologică și nu la relevanța culturală. Valoarea acestor reviste constă în numele și în istoria lor, nu în prezentul debusolat al acestora. Noua conducere a Tribunei vine să tulbure solidaritatea mediocrilor, care se apără unii pe alții nu din prietenie ci din calcul: colaboratorii acestor reviste publică intercalat, se premiază intercalat pe banii contribuabililor. Poporul e absent din dezbaterile lor deschise, cosmopolite, federaliste. Ne displace această retorică proletară care ne tulbură apele nouă, culturnicilor porniți spre culmile culturii universale. Lăsați-i și pe alții să vă arate că marea cultură, din care dvs. nu veți face niciodată parte, e mai aproape de noua conducere decât de puținele pagini de versuri scrise de dvs. legate într-o discreție totală de edituri aservite și aplaudate de colegii dumneavoastră de liceu și de facultate. Asta e anvergura Tribunei – băncile școlii, barurile facultăților….E momentul să lăsăm talazurile mării să spele țărmul tocit al culturii române, e vremea să scoatem Transilvania din halta între Budapesta și București, în care trenurile mari nu opresc decât o dată pe an iar mărfarele ruginesc pe linie moartă. Disprețuiți Ieudul prețiosului dvs. I.S. Pop, disprețuiți Pașcaniul? Vă e teamă de falanga ultramodernistă a Fălticeniului? Râmâneți atunci la capitalele bogate ale patriei dvs: Feleacul și Mănășturul. Revista Tribuna nu va pieri niciodată, ci va crește, mai vârtoasă, din 2013 până-n veac
E trista situatia de la revista. Arman va trebui sa plece. Deja a devenit un element care mai mult strica imaginea USL-ului decat o imbunatateste. Dar mai exista o problema, grava cred eu. Exista in spatele acestei situatii triste niste persoane care-si permit sa agite spiritele pe riscul altora. Atunci cand esti academician (cu drepturi depline, recent), profesor universitar sau redactor sef, iti permiti sa te joci cu vietile redactorilor, care oricum au un salar mizerabil. Stiti la cine ma refer. Unii urla ca de ce nu isi demisia? Cum sa-si dea? Le platiti voi chiria, le intretineti voi familia? Unii dintre noi asteapta un gest onorabil din partea domnului profesor O. Pecican prin care sa ne promita ca-l va sustine pe Stefan Manasia pentru functia de redactor sef (sau pe oricare alt redactor). El deja are o functie suficient de bine platitata. La un salar mizerabil de 7 milioane si pentru calvarul prin care au trecut, merita aceasta.
Te iubim! Nu te lăsăm să obosești.