„Înhăitarea Securităţii cu teroristul Carlos a fost de maximă gravitate“. Interviu cu Liviu TOFAN
- 22-05-2013
- Nr. 674
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 3 Comentarii
Joi, 23 mai, la Iaşi, iniţiat de Universitatea „Petre Andrei“ şi de Centrul Cultural German, în parteneriat cu Centrul Cultural Ceh, Editura Polirom şi revista Observator cultural, a avut simpozionul „Radio Europa Liberă. Vocile libertăţii în eterul comunist“. Punctul de interes al zilei a fost un dialog între doi foşti redactori ai Europei Libere, Mircea Carp (90 de ani) şi Liviu Tofan (65 de ani), pe care am avut plăcerea să-l moderez. Cei doi au publicat, în ultimul an, volume la Editura Polirom, realizate în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine! de Mircea Carp este o mărturie biografică şi jurnalistică a anilor petrecuţi la Vocea Americii şi Europa Liberă (revista noastră a publicat, în momentul cînd cazul Marino se încinsese, un amplu interviu cu Mircea Carp). Liviu Tofan a scos două cărţi, despre două momente stranii şi dificile ale Europei Libere. E vorba de momentul cînd Matei Pavel Haiducu, trimis de Securitatea română să-i asasineze pe scriitorii Virgil Tănase şi Paul Goma, a renunţat la acţiune şi a trecut de partea francezilor. Al doilea moment, relaţia lui Carlos Şacalul cu Securitatea şi atentatul asupra Europei Libere, […]
… este strans legata de acesti oameni curajosi si principiali, care au sustinut libertatea si s-au opus regimului comunist. Sunt incantata ca apar carti despre acea perioada. Am citit pe nerasuflate volumele lui Liviu Tofan despre „afacerea Haiducu” si despre „teroristul Carlos”, excelent documentate si foarte clar scrise. Il felicit pe autor, pe care sper sa au bucuria sa-l ascult si la Bookfest. In opinia mea, Securitatea era speriata de Europa Libera, dar a gasit cele mai proaste persoane (e.g. Generalul Nicolae Plesita) ca sa o contracareze. Europa Libera merita toata stima noastra pentru puterea de a spune adevarul si de a se opune comunismului si planurilor demente ale lui Ceausescu de a ne transforma intr-o masa informa de supusi.
Felicitari, Liviu Tofan! Felicitari, Mircea Carp si „La multi ani!”, domnule „sa auzim numai de bine!”, la 90 de ani.
V-ati facut datoria de romani si de jurnalisti!
chiar pleca-n vacantza inainte de-ami da & eu obolu’.
Cand au auzit de ce i s-a-ntamplat lui Cornel Chiriac , colegii mei dintr-a doishpea, a fost un shoc. Ca, pe ei, *muzica*-i interesa.
Sunt de-acord cu autorul – cum ca erau cam ”urechishti” ai de la Secu’ – ca pa noi nu ne-au putut prinde.
Daca n-ar fi existat E.L., nu shtiu cum ashi fi putut supravietzui deceniului 9. Da, da, journalism de *mana-ntaia!* Nu pot decat sa multzumesc , revistei, ca se mai gandeshte la EI, cei de la Europa Libera.
Cele bune,
Nea Marin
L. Tofan mi-a fost si imi este prieten apropiat. Vreau sa adaug ca a fost una din marile figuri ale EL – riguros, calculat, discret. A pus bazele biroului din Bucuresti al EL. Se lucra admirabil cu Liviu, daca ne-ar fi venit ideea sa filmam macar una din sedintele noastre de redactie, as difuza secventa pe youtube, poate ar pricepe cum se facea presa vedetele mediatice de astazi. Si ce echipa! Cu cei doi Sorini, Horatiu, Gilda, Marius, George… Departamentul de stiri al EL de la Munchen condus de Liviu mergea, iarasi, struna si ii semana intr-un fel: aproape ca nu stiai ca exista, dar masinaria functiona ireprosabil. Liviu a avut cea mai prospata si clara viziune in adaptarea EL la realitatile postcomuniste. Multe din ideile lui au fost, din pacate, frinate de la Munchen. Ii aduc un omagiu amical, la cei 65 de ani ai sai pe care tare m-as bucura sa-i putem cumva sarbatori cu bunul nostru prieten NC Munteanu – greu de scos din birlogul lui munchenez, desi tare mult ne lipseste prezenta lui tonica si sclipitoare.