Poezie şi inflaţie (I)
Sorin MĂRCULESCU - Partea din toate (Carte singură, VI)
- 08-08-2013
- Nr. 685
-
Daniel CRISTEA-ENACHE
- Literatură
- 0 Comentarii
La 45 de ani de la debutul la ESPLA şi la 13 de la precedentul volum de versuri, Lumina de seară, Sorin Mărculescu se înfăţişează cititorului cu o carte de poezie la care merită să accentuăm atît realizarea poetică, cît şi ideea însăşi de carte. Prima este de obicei în funcţie de a doua, reciproca nemaifiind însă valabilă, în condiţiile inflaţiei versificatorii din ultimii ani. Partea din toate e o apariţie neobişnuită, insolită, aproape stranie, prin detenta, substanţa şi densitatea ei. Ea impune criticului obligaţia de a schiţa şi a puncta tocmai comunul, banalul reiterat cu rîvnă şi cu riscul de a deveni normă în poezia recentă. Dincolo de unghiul particular al viziunii fiecărui creator autentic, de ce este insolită o carte ca Partea din toate? Care sînt „părţile“ ei de neîntîlnit, din păcate, în producţia pe stoc a altor autori, din toate generaţiile? În prima parte a acestei cronici, voi lărgi cadrul comparativ-contrastiv, fără a da nume (numele veleitarilor sînt oricum interşanjabile), ci încercînd să fixez tendinţa. Veleitari şi incultură Primul simptom al inflaţiei autothone în genul poetic îmi pare a fi subţirimea volumelor aruncate pe piaţă ca într-o încăpătoare pubelă. Este suficient ca autorul să fi dus la […]