BIFURCAŢII. La o aniversară
- 06-09-2013
- Nr. 689
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 7 Comentarii
Zilele trecute, Facultatea de Matematică şi Informatică din Bucureşti a sărbătorit, cu un pic de anticipaţie, 150 de ani de la înfiinţarea „Şcolii superioare de ştiinţe“ (octombrie, 1863). Aşa cum a observat Liviu Papadima, faptul că s-au înfiinţat întîi „şcolile superioare“ (celei de ştiinţe i-a urmat, în noiembrie, cea de litere) şi abia apoi, un an mai tîrziu, universitatea care să le reunească, e un exemplu care infirmă teoria formelor fără fond: au existat, iată, şi cazuri de dezvoltare instituţională organică – or mai fi altele? Sărbătoarea a avut două părţi distincte. Una festivă, în care profesorul Solomon Marcus a evocat – foarte subiectiv, cum altfel? – cei şaptezeci (!) de ani în care a fost martor al devenirii acestei instituţii, şi o alta, „sărbătorirea prin muncă“ i s-ar fi zis acum vreo treizeci de ani, o conferinţă ştiinţifică de trei zile. Cuvîntul profesorului Marcus, rostit în faţa unui amfiteatru arhiplin cu foşti şi actuali profesori ai facultăţii veniţi, unii, din toate colţurile lumii, cu foşti şi actuali studenţi, s-a concentrat pe perioada deceniilor cinci şi şase ale secolului trecut, perioadă în care vorbitorul vedea o uluitoare schimbare de paradigmă în predarea şi, de fapt, înţelegerea matematicii superioare, […]
Eu nu am sugerat nimic. Mi-am exprimat o opinie, in privinta scolii romanesti de matematica, opinie cu care sunt bucuros ca sunteti de acord. Este dreptul dumneavoastra sa apreciati nivelul conferintei si dreptul meu sa consider ca sunteti subiectiv (chiar pentru simplul fapt ca o comparati doar cu acele conferinte la care ati participat). Poate ar trebui sa faceti distinctie intre extreme si extremism. Ar fi bine sa remarcati ca unica referire la textul domniei voastre pe care am facut-o este fraza pe care am citat-o in scopul de a va arata ca, in contrast cu ceea ce afirmati in unul dintre comentarii, in textul dumneavoastra apar comparatii.
vaz ca ”Nea Liviu” are o oarece sincopa. Ca, pan’ raspuns intrebarii *tale*, aceea cu catzi vorbitori avuseram pan’ ICM, uite, va inshir catziva (pe care eu ii cunosc): Popa, Popescu Invitat, da’ nu s-a putut duce, c-avea probleme cu rejimu’) , Lustig, Voiculescu &, poate c-or mai fi shi altzii.
Lucru sigur: S. Marcus „nu e printre ei”. Shi, nici Gr. Moisil n-a fost – asta ca sa ma pastrez in limitele discursului anterior.
Desigur, unii din aceshti foarte buni matematicieni
(vedetzi, pe Moisil l-am categorisit drept doar ”bun”?),
lucreaza prin strainatate. Dar, au invatzat, au fost ”formatzi” in *chiar Romania*!
Nu, nu-i un lucrushor de lepadat – parerea mea. Ca Lustig, cand a ajuns p-acolo, la fel Popa, la fel Voiculescu, ei n-au fo’ chiar sorbitz’ da pan marea d-amar chiar pa ”nimica”…
Si sunt , chiar sunt inca, niste baietzi super (unii intorsi din State, de pe aiurea, toba de carte, dar, carora, nimeni nu le da chiar atentzie prin tara).
Shi, mai sunt, buni matematicieni, lucrand, de unii singuri, prin provincie. Adicatelea izolatzi, ‘c-au cercat de-a face o scoala, da’ nu se ridicau elevii la-n ‘naltzimea lor.
Ca, noi (matematicienii) ii cam/chiar cam shtim!
Shi, noi (ma rog, „unii dintre noi”), le respectam performantza.
Spre deosebire de ”vulg”, care pare-a scrie in necunostintza de cauza, care ”da cu barda”.
Vezi tu, Mihai, cam care-s ”capcanele” faptului de-a te cam baga cam pe unde „nu iti fierbe deloc oala”?
De aia nu ma bag io – c-o fac muuultzi altzii – prea des prin domenii care nu-s ale mele: ca, *nu ma pricep*.
Si, daca ma bag – ca ma bag, cateodata – intotdeauna scriu: ca , pe mine, numa’ atata ma chiar duce mincea…
No numa’ fain, Mihai, sper ca, de-acuma-ncolea nu-i mai dai ‘nainte pa linia asta,
Nea Marin
Comparații am făcut, desigur (între realizările celor de după 1960 și ale celor dinainte, de exemplu), dar nu cele sugerate de dumneavoastră, între realizările școlii romanești și ale altor școli matematice. În nici un caz nu am încercat să plasez școala românească de matematică pe un piedestal pe care știu bine că nu stă. Iar aprecierea în privința nivelului conferinței despre care am relatat mi-o mențin – ca unul care a participat la multe conferințe internaționale. În privința extremismului dumneavoastră, sînteți liber să faceți ce observații vreți. În privința mea, un pic de reținere și supunere la text nu v-ar strica deloc.
Fraza „Iar conferinţa, la toate secţiunile, a avut un nivel foarte ridicat, cum nu multe conferinţe internaţionale au.” nu este o comparatie?
In privinta extremelor, cred ca domnia voastra sunteti la un capat al bancii, iar eu la celalalt. Poate ca nu este rau, altminteri se rastoarna barca.
M-am referit la discursul profesorului Marcus care a făcut istoria facultății din 1944 încoace, de cînd a intrat domnia sa în facultate – nu avea de ce să îi pomenească pe Haret, Pompeiu… În rest, aceeași gîndire primitivă care vede numai extreme, asemenea celei care aneantizează literatura română pentru că nu a luat un Nobel. Da, ungurii și polonezii au luat Fields – am afirmat eu altceva? Ați văzut vreo comparație, vreo încercare de a ne plasa acolo unde nu ne e locul?
Ceva laureati Fields avem? Dar ceva invited speakers la congresele mondiale de matematica? Hai sa fim seriosi! Nu ne uitam la nemti, francezi, rusi sau americani. Dar la unguri sau la polonezi ne putem uita. Si vedem ca nu stam prea grozav! Asa ca usor cu pianul pe scari. Haret, Pompeiu, Froda etc ce au de nu pot fi pomeniti?
Ma bucur ca autorul se bucura. Ma bucur si pentru faptul ca se poate bucura de atmosfera unei reusite conferinte si si pentru faptul de-a fi putut, oarecum, depasi ”paradigma” prin care-l ”cantonasera” nenumaratele vorbiri ale unui profesor (S. Marcus), pe care il vad ca-l respecta.
Din lista de mari matematicieni ”antelebici” indicata de autor, eu l-as *omite* pe Moisil. Dar, desigur, e parerea *mea*. Ca, a avea o ”shcoala” care te *chiar ceteaza*, nu te poate ridica, totushi, la rangul de mare matematician. Desigur, Moisil a fost un *bun* matematician roman. Si, destept, si, mai ales, ”bun de gura”, inteligent. Un *mare om de cultura*. Matematician, *mare*, insa? Ma *indoiesc*. Ramane sa ma ”contreze” altzii. Pan’ *contra*.
Matematica *evolueaza*, evolueaza, asisderea, practicienii Dansei.
Avansul, in matematica, *nu a fost adus de
”bourbakism”, punct! *
Avansul, in matematica, *nu poate fi adus* prin ”formalizare” (ma rog, un ”soi” de bourkakism). Asta-i parerea *mea*, invit pe *altzii* sa ma ”contreze”.
Avansul , in Matematica (cred eu) vine doar din idee , sa-i zicem , ”pura”, ca-n fizica (v-aducetzi, oare, aminte, de ”efecte”?): idei *simple*, idei *puternice*, idei *generale*, idei ”gravide”…
M-as *chiar* baga prin astfel de consideratiuni, da’ *nu e cazu’ *, ca le e greu *matematicienilor* -ma rog, muuultora dinre ei – ca sa le inteleaga. Nu mai insist.
Oricum, ca sa inchei, felicit pe autor ca se ”desprinde”
de-o ”mantra” inculcata – shi, de atatea ori demontata, prin ultimii ani, pe la *subsol* – de catre exponenti ai ”vechii matematici”.
Nea Marin