Radiografii şi metabolisme

De cîte ori se anunţă o premieră cinematografică românească, aştept momentul proiecţiei cu nedisimulată emoţie. Publicitatea e sumară, generoasă, tipică. Orgoliile regizorilor stau la pîndă, gata de emulaţii neconvenţionale. Unii preferă modestia, alţii infatuarea. Sălile sînt aproape goale la filmele româneşti. Mai nou, spectatorii sînt doritori de epic, de poveste, de înlănţuiri logice. Excepţii există, cinefili la fel, ba chiar şi elitism rafinat. Rulează filmul Iuliei Rugină – Love Building, dar şi Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism de Corneliu Porumboiu. Iulia Rugină a realizat un film onorabil, interesant şi alert despre radiografia cuplurilor în transformări negative. Cei trei psihoterapeuţi încearcă o reparare a relațiilor prin diverse exerciţii. Pentru mai multă veridicitate, regizoarea utilizează uneori imagini în alb-negru, cu alură de documentar. Story-ul e palid, cu excepția poveştii firave de gelozie, cu accente şablonarde. Se trece rapid de la un cuplu la altul, fiecare are vina lui, finalul are miez, însă Iulia Rugină nu-şi poate egala sau depăşi superbul şi rotundul film Captivi de Crăciun, atît de kafkian, rotund, ironic, amintind de Godot, de capăt de lume. Societatea e vinovată, nimic nu funcţionează, trenul nu mai vine, Crăciunul se apropie, moşul cu senzori oripilează, absurdul e la el […]