Profesorul nostru Paul Cornea
- 30-10-2013
- Nr. 697
-
Daniel CRISTEA-ENACHE
- MEMORIALISTICĂ
- 20 Comentarii
Acum cîteva luni, Profesorul cu care lucram, de peste trei ani, la cartea Ce a fost – cum a fost mi-a spus că are, pentru mine, o surpriză. Despre ce e vorba? – l-am întrebat, mascîndu-mi (nu întru totul) curiozitatea. Nu a vrut nicicum să-mi spună. „Surpriza e surpriză.“ I-am făcut o nouă vizită, am mai discutat despre „runda“ aflată în lucru şi, la întrebarea mea frontală: „Ce surpriză mi-aţi făcut?“, Paul Cornea s-a ridicat, cu incredibila sa vioiciune psihofizică, a mers cu pas elastic în camera alăturată şi a adus… …o lucrare a mea din urmă cu 16 ani, de la Masteratul unde l-am avut Profesor. O păstrase, cu tot cu verdictul său scris în clar, dreapta sus („Excelent! Cursiv, coerent, inteligent. Capacitatea de a uza de ideile teoretice. Spirit critic; evită soluţiile extreme“), şi mi-o dăruia acum, cînd eram spre finalul proiectului nostru comun. Nu verdictul contează aici, fiindcă lucrarea putea fi slabă ori neconvingătoare. Şi nici persoana în chestie: autorul lucrării, un masterand dintre atîţia alţii care au trecut pe sub ochii Profesorului. Ceea ce contează şi impresionează este atenţia Profesorului; memoria lui afectivă şi intelectuală; intervalul de timp neverosimil scurs între un reper şi un altul […]
O mica corectie despre infintarea liceelor evreiesti in anii „42. Scoli evreiesti si licee existau in Romania si inainte de „40. Liceul Cultura Max Aziel a fost inundat cu omultime de elevi evrei dati afara dis scolile pur romanesti. Exista scoala de fete Focsaneanu primar si liceu. Despre universitati cum ar fi Abason, Onescu si altele nu stiu exact cand au fost infintate caci nu existau inainte de 1940.
[@ Eastman Color]
pentru care ar trebui să vă mulțumesc și o fac
dar oare nu s-a înțeles că observ și simt dureros unele aspecte ale vieții pe care o trăim
sau ceea ce se întimplă în jur?
însă eu cred că volumul Dlui Daniel Cristea-Enache încearcă și reusește – și în cazul de față – să ne dezvăluie mai bine calităţile „intelectualului veritabil” Paul Cornea, pe care afirmați că nu le puneți la îndoială.
sunteți ori prea dezamăgit ori prea radical pentru a mai da o șansă generațiilor care
au supraviețuit cum-necum prin cultura – de multe ori cu un rol ”subversiv” -, dar și generațiilor tinere,
răsfoiți atent revista: aceasta și altele și veți observa niste raze plăpînde de lumină
în rest, poate timpul îmi va îngădui să ”explic” și să nuanțez în altă parte,
fie și numai pentru mine însămi
NU ! NU sînt ca Voi Toţi !
Foarte Frumos, nickname „alba-neagra”!
Că admiraţi ! Că aţi înţeles ! Şi trageţi concluziile care vă sînt „la îndemînă” !
Numai CĂ printre toate aceste „aspecte” mai există şi ALTE detalii şi nuanţe care vă scapă cam prea uşor. Poate şi de aceea vă „enervaţi” facil şi săriţi la „beregată”.
Încercaţi să puneţi în balanţă TOATĂ grozăvia pe care a îndurat-o şi o îndură România de 70 de ani
şi-atunci poate veţi reuşi să înţelegeţi ŞI mai multe Şi din alte cărţi, Şi din Exemplele Altor OAMENI Adevăraţi unii chiar, mulţi, „intelectuali veritabili” morţi sau distruşi, pentru că NU AU FOST CA VOI !
Cu tot respectul Doamnă AnaMaria Deleanu,
Nu este CLAR şi Limpede ce se întîmplă-n România de după decembrie 1989 ?
Chiar NU VEDEŢI în jurul dumneavoastră realitatea ?
Nu vă este de ajuns să remarcaţi că „intelectualii veritabili” NU au ştiut şi NU au pregătit nici Adevăraţii Intelectuali care să preia continuarea Educaţiei tineretului acestui Neam şi nici nu au fost în stare să producă o emulaţie în jurul Adevărului şi ieşirii României de sub imperiul fostei nomenklaturi care controlează azi oligarhic mafiotic întreaga ţară.
Poate reuşiţi dvs. un exemplu clarificator, concret realist cu rezultate fiabile, viabile, valabile ?
Oare ştiţi ce înseamnă un OM ADEVĂRAT , „intelectual veritabil” sau nu ?
Nu am pus la îndoială deloc calităţile „intelectualului veritabil” Paul Cornea .
Am ATINS cu totul altă nuanţă a condiţiei de „intelectual veritabil” şi urmările „dezastruoase” în mersul istoriei României .
Dovezi aveţi la Tot Pasul ! Priviţi în Jur ! Vă place ce „vedeţi” şi ce se întîmplă ?
Halucinant ! Goana după anti-comunişti !
Nemaipomenit !
Se schiţează Parcă, se înfiripează uşor şi încă un pic şi vom avea Procesul AntiComunismului !
Dacă încercăm să spunem ceva despre Crimele şi RĂU Comunismului, sîntem arătaţi cu degetul şi trataţi Automat în modul cel mai pejorativ posibil drept „anti comunişti”.
Ţi se pune o denumire categorială, o Ştampilă pe nume, personalitate, DOSAR. Eşti un Proscris !
„Cine nu e comunist e un câine” a zis celebrul Sartre. Şi subtila teroare continuă !
„Cine nu e comunist e un anticomunist” !
Cine nu iubeşte comunismul este anticomunist !
Cine are ceva de spus împotriva comunismului este un anticomunist !
Păi doamnelor şi domnilor, atunci, aşa cum definiţi dumneavoastră, sînt un anticomunist !
Unde-i RĂUL ! Nu e BINE ? Cu ce greşesc ? Ce E Rău ? Ce Nu e Bine ?
nu întenționez să întru in polemică cu cineva la comentariile dintr-o revistă, la un articol care are meritul de a aduce mai aproape un intelectual veritabil
dar să înțeleg din comentariile unora că acei care formau crema întelectualității de după 1989 și corifeii lor, care se recunosc cu emfază anticomuniști, sunt:
nişte „intelectuali” MOTOTOI, intelectualii de azi, nişte „Epave” doldora de cărţi şi de clişee teoretice, şi doar ATÎT ! Fără pic de SEVĂ şi ZVÎC !”
???
cu respectul cuvenit fiecăruia,
@ Eastman Color
sunt si comunist, folosesc nickname-uri, birfesc pe Internet, pe e-mail, la telefon, nu cred in eroism, nu cred in lectii de coloana vertebrala,sunt las,nu ma bag, nu m-am bagat nici ATUNCI,m-am strecurat,m-am adaptat, am facut compromisuri:am tacut, am inghitit, am suportat,am supravietuit in mizerie, nu m-am revoltat.
Ca noi toti?
Va excludeti din cei tacuti,care au indurat?
Prin ce?
Nu sunteti ca noi toti?
Si, peste toate, il admir pe profesorul Paul Cornea pentru ca, la 90de ani,se marturiseste. N-a fost Alba ca Zapada, n-a fost Havel sau Goma,a fost comunist,a avut functii, a scris articole rusinoase – despre toate aceste aspecte scrie in carte, in „Ce a fost – cum a fost”.
Aceasta carte m-a ajutat sa inteleg multe din lasitatile mele si sa vad in „rezistenta prin cultura” o varianta mult prea „soft” pentru acele vremuri cand trebuia actionat/ inter vent si protestat POLITIC.
Nickname-ul care strigă : Săriţi, „nickname-ul” !
Ceea ce este curios că [mă] definiţi aprioric, doctrinar şi automat din start , „anticomunist”.
Mă judecţi şi mă înfieraţi cu acest termen-denumire-stea pusă parcă-n piept ca-n vremurile de „glorie” a hoardelor sovietice devastatoare de ţară şi neam.
Oare ştiţi ce este acela un „anticomunist” ? Ce-o fi acela „un anticomunist” ?
Oare există o singură definiţie ? Cea Oficială ? Cea Doctrinară ? Propagandistică ?
De unde acest termen-concept doctrină atît de folosită şi HULITĂ azi, şi de către Cine ?
Sînteţi cumva „un comunist” lovit în „propriul amor” ?
N-am subliniat decît cum Atitudinea de Aderare şi de Laşitate, A UNORA, în special a celor care Ştiau Carte şi ştiau Multe, desigur „explicabilă” în contextul Terorii comuniste în care Alţii Mureau şi se sacrificau sau îşi pierdeau „cariera” refuzînd Compromisul, a Dus inevitabil, ca astăzi, să nu mai existe în România o Adevărată Coloană Vertebrală nici Populară nici Intelectuală .
DE CE VĂ DERANJEAZĂ acest Simplu Adevăr, atît de tare ?
Doar idei? Da, doar idei! Ura! Q.E.D.
Barbatie – canci, identitate – lipsa, lupta in public – zero, infruntare cu societatea de ieri si de azi – nimic, zero, doar anticomunism de bloguri si site-uri,de SUBSOL —– DA, la „subsolul” textului… DA,suntem cei mai mari si mai tari anticomunisti la „Comentarii”.
Q.E.D.!
Traiasca curajosii Internetului si nickname-urile anticomuniste!
De cînd MORALA deranjează ?
Şi IDEEA (ideile ) nu mai contează ?
Numele contează mai mult decît Cuvîntul, Gîndul sau Gestul ?
Faceţi parte dintr-o Comisie de Interogatorii ca în vremurile cu „DOSAR” ?
Altfel, cele cîteva adevăruri Simple şi Esenţiale chiar atît de mult vă deranjează încît să vreţi dezvăluirea „inamicului de clasă” şi luare lui rost în trist stil „bolşevic” ?
Ciudat ! Credeam că facem parte dintr-o societate Liberă în care ne putem exprima liberi.
N-am „înjurat” pe nimeni ! De ce vă „supăraţi”, vă simţiţi vizat(ă) ?
Ar fi păcat, este doar o „polemică intelectualicească” !
… sub pseudonim se ascund. Sunt curios, cand va veti devoala nickname-ul, cu ce acte de CURAJ,INDRAZNEALA,ADEVAR si COLOANA VERTEBRALA va faliti… la dat lectii suntem primii, la interventii sub pseudonim – iarasi primii, mai greu cand sa actionam dincolo de Internet.
Traiasca curajosii Internetului si nickname-urile „anticomuniste”!
TOCMAI valoarea acestor intelectuali care au aderat la ideologia comunistă şi au acceptat prin prezenţa lor COMPLICE la CRIMELE ABOMINABILE şi la Distrugerea României, dovedesc LAŞITATEA şi ORIBILA ţinută Morală şi Umană a acestor indivizi.
Şi-au răscumpărat „sufletul” prin cîteva gesturi „omeneşti” în timp ce în jur curgea sînge şi totul se NĂRUIA în modul cel mai Abject !
Aceşti intelectuali au răspîndit „cultură bibliofilă” şi-ATÎT,
dar nici CURAJ, nici ÎNDRĂZNEALĂ, nici ADEVĂR, şi nici COLOANĂ VERTEBRALĂ.
Aceşti intelectuali au CREAT nişte „intelectuali” MOTOTOI, intelectualii de azi, nişte „Epave” doldora de cărţi şi de clişee teoretice, şi doar ATÎT ! Fără pic de SEVĂ şi ZVÎC !
De-aceea România de AZI este ceea ce este şi nu există Educaţie, Dascăli, Şcoală, VIITOR !
De comparat descrierea celebrei scene din 24 august 1944 din Aleea Alexandru – garzile patriotice – la Paul Cornea si la Belu Silber. Si primele saptamani de dupa „eliberare” – P C nespunand mai nimic concret despre „sarcinile” primite de exemplu legat de sosirea tovarasei Ana de la Moscova. O bila alba de la mine pentru P C pentru descrierea facuta lui Barbu T. Campina – un bun istoric, cu cateva lucrari remarcabile, din pacate mort relativ tanar.
Comparatia memorii Belutzu – memorii P C este pilduitoare: primul, facandu-si o mea culpa tragica dar plina de umor superior, in plin ceausism, cu manuscrisul confiscat de securitate, rescris, iar confiscat – deci in conditii de maxim risc personal – , al doilea „distantzandu-se” din varful buzelor de pacate ale tineretii si primei maturitati.
Omului si profesorului Paul Cornea, un model etic & estetic (sub orice vremi si pentru toate generatiile), un „La Multi Ani” cu sanatate si bucurii. Subscriu portretului pe care i l-a facut Nicolae Manolescu.
Ca şi promoţia d-lui Cristea-Enache, şi a mea l-a avut profesor pe d-l Paul Cornea (‘970-74). La vremea aceea, evreimea era bine reprezentată la Filologie (generic vorbind) iar una din plăcerile „asistenţilor noştri” (Petre Nicolau, Mihai-Mişco Pop, Cezar Tabarcea, Mihai Marta, Eugen Marinescu – chiar şi mai ales, el fiind mai de la Găeşti, aşa) era să ne deconspire „adevăratele nume” ale profesorilor evrei la origine: Ştefan („Ştrul”) Cazimir, Silvian Iosifescu, Savin Bratu, Oisie Şafran etc. Era un antisemitism soft, care nu ne-a virusat fiindcă prestanţa lor intelectuală impunea, iar cărţile lor erau bibliografie obligatorie – şi binevenită, mai ales pe partea de teorie şi estetică literară, unde „românii noştri” erau slab reprezentaţi. De altfel, cei cu studii filo ştiu că „alogenii” au contribuit enorm, decisiv, la studiul limbii române (Tiktin, bunăoară). Pe lîngă evrei, aromâni, nemţi, „rusnaci”. E normal dacă ne gîndim că evreii – de pildă – aveau serioasă tradiţie culturală mult înainte de vremea cînd noi abia-nfiinţam şcoli ca a lui Gheorghe Lazăr. Despre universităţi, ce să mai vorbim? Abia după Unire (1859) au început a se-nfiripa.
D-l Cristea-Enache a avut privilegiul de a fi student favorit al profesorului Cornea – şi asta-i deja una din cele mai serioase recomandări fiindcă magistrul era (pe cînd la catedră) intelectual-exigent. Aprecia inteligenţa, harul filologic dar nu şi veleitarismul. Astfel că avertiza permanent asupra pericolului de a se socoti careva filolog fără a cunoaşte limbile clasice şi pe cele moderne, printre care – neapărat – germana. Îmi amintesc despre o lucrare cu tema Ideologia literară a lui IH Rădulescu, unde bibliografia de bază era Romantismul românesc (Dumitru Popovici). Erau acolo citaţi doi autori francezi, şi greşit ortografiaţi. Mi s-a părut mie ceva în neregulă cu numele lor dar, din comoditate (recunosc) n-am verificat, le-am pus cum erau. Şi „m-a ars” dom Profesor: Nu contează greşeala de tipar, noi trebuie să ştim cita corect chiar şi numele de referinţă.
Nu ştiam, la vremea aceea – ori n-am reţinut fiindcă bîrfa funcţiona ceas – că fusese director la Al Sahia. Abia pe urmă, în focul discuţiilor pe marginea romanului lui Marin Preda – Cel mai iubit… – pe cînd „descifram” cu foc identităţile dinlăuntrul personajelor literare de acolo, am stabilit ce şi cum – fiecare cine şi ce fusese „înainte”. Un lucru era cert – oameni ca dom Profesor s-au conformat politicii oficiale. Dacă mai mult au stricat ori, dimpotrivă, au limitat daunele, rămîne de stabilit pentru fiecare-n parte.
Dar mi se pare interesant – deşi perfect explicabil, omeneşte vorbind – că dom Profesor ţine să se justifice, în asfinţitul vieţii sale. Întotdeauna a fost un spirit viu – prin 1973 se pasiona de socioligia literaturii, pe care-o cam descopeream împreună, cel puţin aşa mi se părea mie, la cursul său special. Dar nu se sfia defel să-şi recunoască limitele, ca atunci cînd un student i-a propus ca temă, pentru licenţă, un autor contemporan: Dragă, nu e domeniul meu dar, dacă d-ta aşa doreşti, o să lucrăm împreună.
Aşa şi azi, cînd paradigma e cu totul alta decît aceea din anii săi de glorie, ţine pasul cu „noul” – caută a se defini, pentru a se putea aşeza liniştit la locul care i se cuvine.
Cronica d-lui Cristea-Enache, la memorialistica sui generis a profesorului Cornea, e nu doar un gest normal, obligatoriu dar se şi-ncadrează – aşa văd eu – într-o acţiune generală de recuperare a adevărului, iar nu neapărat ori numai a figurilor unor oameni trăind mai multe epoci, într-o singură viaţă.
Din parte-mi, îi urez nonagenarului meu profesor să devină centenar. Pentru mine, generaţia d-lui este ultima de „nemuritori” intelectuali. A mea şi a următoarelor e ameninţată de timpuriu sfîrşit biologic.
@ Lucid
Liceele evreiesti, ca si „scoala de medicina” de la Caritas, au fost infiintate si sutinute numai de comunitatea evreilor din Romania, atunci condusa de Wilhelm Filderman. E posibil ca acordul tacit al autoritatilor sa fi fost obtinut, in mod informal, cu sprijinul ministrului Petrovici. In orice caz, toate aceste institutii au functionat incepand din 1942, atunci cand Holocaustul organizat de autoritatile din Romania omorase deja sute de mii de nevinovati din Bucovina, Basarabia si Ucraina.
Si tacuisses…..
Domnule autor, „nostru” din titlu e un plural al modestiei sau al majestatii? Ca nu totzi i-am fost discipoli magistrului Cornea…
Desigur, stimate domnule „lucid”; vă declinați identitatea și vă răspund. Cu nickname-uri nu intru în dialog. P.S. Cînd vă adresați unei persoane cu care nu sînteți prieten ori coleg, se recomandă utilizarea persoanei a II-a plural.
„în 1940, cînd elevii evrei, eliminaţi din şcolile „româneşti“, îşi continuă studiile, în regim ghetoizant, la licee evreieşti, particulare, înfiinţate ad-hoc” – CINE le-a infiintat, Daniel Cristea-Enache? Iar in anii de dupa 1945, Paul Cornea si cei care au hingherit cultura romana, CATE licee – fie si Cultura „C” – au infiintat pentru copiii dusmanilor de clasa, exclusi din toate scolile? Ai curaj sa raspunzi?