În aşteptarea finalului fericit: ghionturi, fumigene, gaze lacrimogene

Duminică, 15 decembrie, ora 17.00. Îmi strîng cojocul pe mine, îmi îndes căciula pe urechi și mă asigur că nu scap de la gît reportofonul, cam singura avere pe care poate să o aibă un jurnalist aterizat la această oră în Piaţa Universităţii. Sînt cel mult două sute de oameni, zgribuliţi de frig şi nemulţumiţi de absenteismul altora, care probabil stau acasă la căldurică şi se delectează cu te miri ce ştiri trunchiază televiziunile.   Într-un colţ, cu un banner de pe care nu reuşesc să citesc mesajul, stă Moise Guran, care, aşa cum a promis o săptămînă întreagă pe site-urile de socializare, a ieşit în stradă să îşi apere drepturile. Oamenii vin, dau mîna cu el, el dă din cap, şi scenariul se repetă la nesfîrşit.   M-am gîndit să fac un streaming live, că tot am văzut că se poartă, şi să ascult ce se discută pe Realitatea TV în timp ce noi mărşăluim prin frig. Mi-am luat vara trecută un radio din piaţă de la ruşi, care prinde orice post vrei, mai puţin posturile de radio. O voce piţigăiată mă anunţă din căşti că, deşi ni se pare că sîntem sute de oameni în Piaţa Universităţii, la […]