Comunismul la graniţa dintre realitate şi ficţiune

De ceva vreme, şi nu cred că mă înşel, am început să percepem ceva mai detaşaţi cele petrecute în regimul comunist şi imediat după. Filmele româneşti de – spre perioada comunistă, cel puţin unele dintre ele – şi aici mă refer în special la Amintiri din Epoca de Aur (2009) –, nu mai privesc cu încrîncenare acel trecut. Aşa s-a întîmplat, de exemplu, şi în Germania, unde pelicule caGood Bye Lenin! (regia:Wolfgang Becker, 2003) sau Das Leben der Anderen (regia: Florian Henckel von Donnersmarck, 2006) s-au remarcat şi prin destinderea cu care perioada comunistă este surprinsă: fără prejudecăţi, fără ură. Nici în privinţa cărţilor, lucrurile nu stau altfel, iar exemplul cel mai potrivit este atît de mediatizatul roman al lui Dan LunguSînt o babă comunistă!, ecranizat în 2013 de către Stere Gulea. De asemenea, merită menţionat aici şi romanul O telenovelă socialistă, apărut de curînd la Polirom, al hîtrului Doru Pop.   Cu toate acestea, detaşarea respectivă se cere ponderată printr-o perspectivă mai necruţătoare a ceea ce a însemnat comunismul.Portretul luptătorului la tinereţe, pelicula din 2010 semnată de Constantin Popescu, propune, cred eu, o astfel de perspectivă, pornind de la amintirile lui Ion Gavrilă Ogoranu din Brazii se frîng, dar […]