DE RECITIT. Note răzleţe
- 22-01-2014
- Nr. 707
-
Gheorghe CRĂCIUN
- Editorial
- 1 Comentarii
Pe 30 ianuarie se vor împlini 7 ani de la moartea scriitorului Gheorghe Crăciun. Reluăm cîteva „note răzleţe“, publicate postum în Observator cultural, în ianuarie 2010. Nu vom înţelege niciodată ce s-a întîmplat cu literatura noastră din perioada comunistă dacă nu vom ţine seama de faptul că ea a fost supusă tot timpul, în proporţii şi cu intensităţi variabile, presiunilor ideologiei politice. Ştim bine că ideea unei literaturi îndrumate şi conduse de partid a marcat toată producţia editorială şi receptarea „critică“ (se înţelege de ce ghilimelele sînt aici necesare) din deceniul 6. Partidul comunist n-a fost atît de absurd în pretenţiile sale, încît să-şi taie singur craca de sub picioare. A existat un grad de rezonabilitate a imperativelor pe care el le impunea literaturii. O constantă ideologică inflexibilă, valabilă atît în anii 50 cît şi în anii 80: realismul. Ceea ce i se cerea în primul rînd literaturii era să nu devieze de la acest principiu al viziunii realiste. Nici n-ar fi avut cum să fie altfel. Orice ideologie colectivistă, afirmată în numele unei mulţimi cu existenţă obiectivă, redusă la factorii economici şi sociali e ca şi obligată să susţină acest principiu. În comunism viaţa socială e mai importantă decît […]
realismul științific de sorginte colectivistă al comuniștilor a reușit intr-o proporție covîrșitoare să demoleze idealismul burghezo-moșieresc din perioada interbelică românească,întradevăr comuniști au sacrificat individul ale cărui valori provin din idealismul francogerman(descartes,kant,hegel,nietzsche)cu o vădită coloratură politică liberală care și ea a dat individului valori de necontestat au sacrificat deci individul in favoarea unei frivole ideologii proletcultiste,stau și mă intreb dacă tot există un statut real de ce nu ar exista și un statut ideal care in vremuri de restriște a fost chezășia umanității aflate la ananghie,oare textele evanghelice nu ne spun același lucru?